Recent Posts

miercuri, 14 ianuarie 2009

Borcanul cu miere sau grămada de rahat a puterii

Puterea este ca borcanul cu miere în jurul căruia se învârt albinele sau ca grămada de rahat deasupra căreia roiesc muştele. Indiferent dacă este locală sau centrală, puterea atrage ca un magnet. Am avut ocazia să văd fenomenul schimbării puterii din interior, numai că ghinionist cum sunt am constatat că mă aflam pe partea opusă. Adică puterea s-a schimbat, dar nu cu cei lângă care eram eu. Am văzut cum patru ani, nimeni nu dădea nici bună ziua. Erau zile în şir în care nici măcar telefonul nu suna. Nu mai vorbesc de încercările temerare de a întreprinde vreo acţiune care cerea unele sponsorizări. Dacă dădeai 10 telefoane pentru a solicita sprijin, la 7 dintre ele erai refuzat categoric, în două cazuri ceva mai elegant şi unul singur îţi dădea o speranţă şi spunea că se va gândi şi va analiza ce posibilităţi există.

Odată cu aproprierea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, mi-am dat seama că lucrurile se vor schimba – evident în bine. Oamenii de afaceri braşoveni sunt ca nişte meteorologi angajaţi la NASA. Sau ca nişte şamani care beau tot felul de licori în urma cărora au viziuni. Sau ca păsările migratoare care ştiu când se va schimba vremea şi când e timpul să migreze. Şi exemplele pot continua...

După frecvenţa cu care biznismanii treceau pe la partid mi-am dat seama că vom obţine un scor bun la alegeri. Nici nu mai contau sondajele de opinie. Atunci când vezi cetăţeni cu multe miliarde în cont care îşi oferă cu generozitate sprijinul, nu mai ai nevoie de nici un fel de sondaj de opinie.
După formarea guvernului clanţele de la partid au început să strălucească, iar scările să se tocească. Este un du-te-vino ca în gară. Unul vine, altul pleacă. Fiecare vrea să obţină ceva. De la oameni simpli, la membri de partid şi până la personaje care au stat în umbră până acum ca nu cumva să se compromită. Unii cer funcţii, alţii îşi oferă sprijinul material şi logistic. Alţii îţi aduc aminte că ei au fost întotdeauna lângă partid, dar că nu s-au lăsaţi văzuţi şi simţiţi. Bogaţi şi săraci, profesionişti sau pierde vară, toţi roiesc în jurul partidul pentru a găsi un loc unde să se aşeze.

Rămâne de văzut cât de mult se va rezista în faţa armatei de linguşitori susţinute în flancul drept de legiunile pupincuriştilor iar în flancul stâng de legiunea oportuniştilor.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Salut,
ţi-am citit articolul şi nu pot să nu te întreb, de unde amărăciunea asta ?.. Este cumva dezamăgirea cuiva care a muncit în campania electorală şi care vede acum, după război, că toate cozile de topor îşi împart funcţiile pe munca sa ? Cam asta se înţelege din articol. Nu trebuie neapărat să îmi răspunzi.

Răzvan Popa spunea...

Ştiu că nu trebuie să-ţi răspund, dar totuşi am să o fac....
Nu sunt deloc dezamăgit pentru că funcţii (răsplată) sunt pentru toţi cei care au muncit în campanie. Evident, ca în orice partid, la împărţitul caşcavalului vin toţi. Inclusiv cei care nu merită. Şi primesc şi cei care nu merită. Important este să şti ce vrei. Iar eu ştiu foarte bine ce vreau. Nu vreau funcţiile la care se gândesc cei mai mulţi dintre voi.
În articol am constatat un fenomen care se repetă din patru în patru ani şi care, evident, nu poate să-mi producă decât un disconfort gastro-intestinal cunoscut şi sub denumirea populară de greaţă.

Sebeni spunea...

am inteles ce spui. si, daca esti asa cum te cunosc eu si nu te-au schimbat ultimii 2 ani, de cand nu am mai vorbit atat de des, sunt convinsa ca nu atarni in limba dupa vreun mare post. desi l-ai merita.