Recent Posts

joi, 10 decembrie 2009

Vox populi

S-a încheiat un proces electoral. A fost o campanie electorală cum nu s-a mai văzut în România. Dincolo patimi şi de chestiuni subiective, din punctul meu de vedere a fost o campanie electorală interesantă. Şi spun asta pentru că, nu de puţine ori ne uitam peste ocean, în SUA cum candidaţii se bat în filmuleţe, clipuri sau afişe care mai de care mai negative. Ne distram copios când vedeam la ştiri clipuri cu Obama despre care se spunea că este terorist şi era înfăţişat cu turban pe cap şi barbă ca Bin Laden. Şi tot timpul am trăit cu impresiacă noi trebuie să fim mai catolici decât Papa. Adică să nu facem campanie electorală negativă, pentru că nu ne face cinste. Pentru că suntem morali şi vrem să ne umplem de respect adversarul. Iată însă că aceste bariere autoimpuse au fost rupte şi am avut o campanie, cel puţin în turul doi, foarte negativă.
Tentativele PSD de a răspunde cu aceeaşi monedă celor de la PDL nu au fost pe măsură. Nu pentru că ar fi fost mai puţin ingenioase, ci pentru că au venit ca răspuns la un atac. Pe de altă parte, tema negativă folosită de stafful de campanie al lui Traian Băsescu, a fost mult mai puternică decât cea folosită de PSD. Comunismul, materializat prin figura lui Ion Iliescu, Incultura, reprezentată de Vanghelie, Corupţia, personificată prin Năstase. Vampirii care sug sângele poporului s-au materializat prin imaginea lui Sorin Ovidiu Vântu. Şi mai presus de toţi, duşmanul de clasă, răul absolut, cel din cauza căruia poporul suveran şi sărman nu-şi poate plăti facturile – Parlamentul. Sunt teme şi simboluri bine alese, cu mesaj direct şi ţintit.
De partea cealaltă există Băsescu, violent, şpriţar, instabil şi conflictual. Îl aveam pe Mircea Băsescu, presupus traficant de arme, pe Elena Băsescu fiica preşedintelui, o incultă promovată europarlamentar. Mai sunt Videanu cu bordurile lui, Berceanu şi Regii asfaltului, Elena Udrea şi Dorin Cocoş, Monica Iacob Ridzi şi alţii. Simboluri la fel de puternice ale unei clase politice putrede şi corupte, dar nefructificate cu succes de PSD.
În jurnalism se spune că o ştire pozitivă nu este ştire. Am văzut acum că o campanie electorală pozitivă, nu este o campanie electorală. Degeaba a încercat Mircea Geoană să-şi fluture pe toate canalele proiectele şi soluţiile de ieşire din criză. Nu au valorat nimic în comparaţie cu Băsescu, candidatul – preşedinte, care a alimentat în permanenţă ura poporului faţă de clasa politică, reprezentată prin Parlament. Nu are nici cea mai mică relevanţă faptul că proiectul lui Băsescu de a rade peste 100 de parlamentari nu va face ca românilor să le meargă mai bine. Nu va face ca de anul viitor şomerii să-şi găsească de lucru şi să îşi poată plăti facturile restante.
„Să moară şi capra vecinului”, este o vorbă din popor. Şi poporul a spus: „Dacă nouă nu ne merge bine, nici lor să nu le mearga bine! Dacă noi suntem şomeri, să rămână şi ei pe drumuri!”. Şi a ales!

2 comentarii:

Marius Ola spunea...

Da, încă funcţionează o variantă a "să moară capra vecinului", dar puţin modificată: "să moară vecinul să-i iau capra".

Vania spunea...

N-a fost chiar "vox populi", da' cam tot pe-acolo...