Recent Posts

miercuri, 30 iunie 2010

Clasa politică, oglinda poporului care o generează

Politicienii sunt ticăloşi! Toţi fură! Nu mă interesează politica, toţi sunt la fel! Nu fac nimic pentru noi, ne mint doar ca să le dăm votul! Au nevoie de noi doar în campanie! Nişte îmbuibaţi care dorm în Parlament! Îmi este scârbă de politică! Nu se schimbă nimic de 20 de ani, sunt tot aceeaşi care schimbă partidele!
Acestea sunt o parte din judecăţile de valoare ale poporului român faţă de fosta, actuala şi probabil viitoarea clasă politică. În conştiinţa publică, bazată pe o îndelungată şi atentă observare a scenei politice – trăsătură caracteristică a românului – politicienii fac parte dintr-o clasă socială stigmatizată. Politicianul este omul rău. Partea întunecată a Forţei, cel care distruge naţia română. „Orice politician este corupt”, „Orice politician minte” şi „Orice politician fură” sunt axiome de la care porneşte fiecare analiza pe care românul de rând o face faţă de clasa politică şi pe baza căreia emite păreri. În aceeaşi oală, alături de răul absolut, sunt băgaţi şi cei care au legături cu factorul politic. Iar de oprobriul public „beneficiază” indiscutabil şi fără drept de apel oricine intră în contact cu politicienii. Este imaginea pe care oamenii şi-au format-o şi şi-au sedimentat-o timp de 20 despre clasa politică. Iar aceasta din urmă, iniţial nu s-a sinchisit prea mult de ceea ce cred oamenii, iar mai apoi, când a realizat pericolul, a fost incapabilă să-şi spele imaginea. Decredibilizată, lipsită de suport popular, tributară unor vremuri demult apuse şi incapabilă să înţeleagă realitatea, clasa politică românească este asemenea unui nobil din Evul Mediu, bătrân, gras şi bolnav de gută, care stă închis în propriul castel fără să-i pese ce se întâmplă dincolo de ziduri. Din păcate însă, această clasă politică atât de hulită este exact esenţa poporului care o generează.
S-a vorbit şi probabil că se va vorbi în continuare despre reformarea clasei politice. A partidelor şi a politicienilor. Nu putem vorbi despre reformă politică, în timp ce pe nimeni nu interesează reformarea societăţii pe care se sprijină politicul. Aâta timp cât argumentele electorale a majorităţii politicienilor sunt găleata cu mopul, pungile cu alimente şi plicul cu bani, iar acestea sunt acceptate, atunci poporul nu este cu nimic mai presus decât politicienii. Practic acest popor validează hoţia, minciuna şi înşelătoria ca virtuţi ale celor pe care-i trimite să-l reprezinte. Pentru ca mai apoi, odată ciclul corupţiei încheiat, să devină un aspru judecător, să incrimineze astfel de practici şi să pozeze în victimă a politicienilor corupţi. Ipocrizie fără margini într-o societate care se învârte într-un cerc vicios pe care nimeni nu are curajul sau interesul să-l spargă.

0 comentarii: