Recent Posts

luni, 19 iulie 2010

Am avut dreptate

În urmă cu aproximativ un an am cerut demiterea directorului CAS Braşov, de acum celebrul Elemer Wusinczky, pe motiv de incompetenţă. Presa locală aşa cum o ştim, a percutat şi nu prea. Între timp demersul nostru a rămas fără finalitate dintr-un motiv lesne de înţeles: Elemer Wusinczky s-a dat cu pedeliştii şi a rămas pe funcţie. La fel de incompetent.
La nici un an de atunci, personajul în cauză şi-a dat măsura „competenţei” sale publicând vestita „listă a ruşinii” care l-a propulsat în topul celor mai ridicoli şefi de instituţie din România. 30.000 de braşoveni au apărut cu nume, prenume şi adresă ca presupuşi datori la CAS. A fost, în sfârşit scânteia care a deschis ochii presei „analitice şi incisive” din Braşov. Toată lumea a tăbărât pe Wusinczky. S-au deschis liste cu semnături pentru demitere. S-au formulat petiţii şi s-au iniţiat acţiuni în instanţă. Rezultatul acum, ca şi atunci, este acelaşi. Elemer Wusinczky continuă să fie incompetent în fruntea CAS Braşov.
Nu pot să am decât o minimă sadifacţie pentru că s-a dovedit că am avut dreptate în urmă cu un an deşi unele ziare şi televiziuni au tratat atunci solicitarea de demitere cu oarecare indiferenţă.

joi, 15 iulie 2010

Mistreţul şi Broscoiul - o altă fabulă (II)

„Iar vine Mistreţul la mine! Îl simt de la distanţă...face o gălăgie de se aude până la marginea pădurii. Ştiu ce vrea...să-i dau un proiect să se ocupe de el. Băiatul ăsta nu e prost. Cred că îmi va folosi la un moment dat! Şi dacă îi dau să se ocupe de ceva eu ce câştig? Linişte! Şi dacă îi mai ies şi ceva bani din afacere atunci pot să fiu sigur că îşi va ţine gura în ce mă priveşte! M-am cam săturat să tot guiţe peste tot că sunt incompetent şi că habar nu am cum se conduce un Luminiş. Lasă că îţi arăt eu ţie porc sălbatic ce eşti cum se poartă Broscoiul cu cei de teapa ta. Îţi ştiu slăbiciunile şi, pe orăcăitul meu, că în scurt timp te joc pe degete indiferent cât de mare, colţos şi fioros te crezi. Te crezi deştept grohăitorule, dar ţi-ai găsit naşul....Gata, nu trebuie să mă enervez. În ultima perioadă îmi pierd tot mai des cumpătul!”
Aşa gândea Broscoiul cocoţat pe o frunză lată de brusture crescut la nici doi paşi de balta Luminişului acoperită aproape în totalitate de nuferi. De jur împrejurul bălţii o centură de stufăriş era mediul perfect unde neamul broaştelor îşi duceau traiul. Sute de broaşte, brotaci şi mormoloci formau o armată de încredere care nu ieşea niciodată din cuvântul său. Avea de acolo o privelişte extraordinară. Tocmai de aceea şi-a ales brusturele ca principal loc de unde să conducă destinele Luminişului. Din vârf putea cuprinde cu privirea până departe, iar din desişurile unde nu vedea, primea în mod constat înştiinţări de la animale de încredere. De pildă de la şobolan. Un animal nu prea agreeat în Luminiş, dar foarte util. Cât e ziua de lungă colindă desişurile şi potecile, iar seara îi dădea raportul Broscoiului pentru ca acesta să ştie ce are de făcut a doua zi.
„Şi totuşi ce să-i dau eu Mistreţului? Măcar să-i închid gura...Dar nu e prost, nu pot să-i arunc orice, că se prinde...Şi a are o poftă de ghinde şi jir cum rar am întâlnit. Cred că pentru câteva grămezi trece şi peste principii şi peste tot. Se poate să-mi fie de folos cândva...Ce să-i dau? Ce să-i dau?”
În timp ce Broscoiul îşi storcea mintea cu problemele legate de Mistreţ, într-o altă parte a Luminişului, Comitetul de Conducere Locală îşi pregătea şedinţa lunară în care luau decizii despre bunul mers a-l activităţii. Majoritatea membrilor Comitetului, 20 din cei 27 erau trup şi suflet loiali Broscoiului. Patru piţigoi, cinci dihori, trei bursuci, doi brotaci şi şi şase viezuri sunt în permanenţă de acord cu toate propunerile Broscoiului şi gata să sară în gâtul oricărei vieţuitoare ar îndrăzni să-l contrazică pe supremul lor lider.

miercuri, 14 iulie 2010

Mistreţul şi Broscoiul - O altă fabulă (I)

„Ce rost are să-mi bat capul, să umblu de dimineaţa până seara, să mă întâlnesc cu tot felul de animale, unele mai ciudate ca altele!? Aleargă, dintr-un luminiş în altul, caută, mergi la iepuri şi spune-le ce de morcovi o să primească, întâlneşte-te cu căprioarele şi explică-le că o să faci în aşa fel încât lupii să nu le mai atace. Apoi dă fuga pe la toate vizuinile de vulpi şi promite-le câte o găină din partea ta lunar! Şi mai sunt şi toate zburătoarele alea...piţigoi, botgroşi, cucuvele...pentru care trebuie să promiţi tot felul de bazaconii pe care să le şi creadă. Că le faci culoare de zbor, că vor avea cuiburi încălzite, că nu vei permite uliilor să le mănânce puii...bla, bla. Fă toate astea şi te alegi cu ce? Cu nimic! Cheltui grămezi întregi de ghindă şi jir fără rost! Pe Broscoi nu-l dă nimeni jos. S-a înfipt bine acolo. Poate că e mai bine să ajung la o înţelegere reciproc avantajoasă cu el. Mai fac şi eu o ghindă cinstită.Că pe praful ăsta...”
Cam aşa cugeta Mistreţul. Un animal elegant, tot timpul aranjat, cu colţii şi blana strălucind de curăţenie. Avea un aer aristocratic, chiar şi atunci când nu dorea acest lucru. Se uita de sus la celelalte vieţuitoare din pădure, şi puţine erau acelea care se putea bucura de statutul de elgal. Atitudinea calmă, de superioritate şi puţin arogantă era sută la sută naturală. Nu era un animal plăcut. Dar nici dispreţuit. I se cauta compania mai mult datorită poziţiei sale influente în Consiliul de guvernare a Pădurii.
„Şi de ce să nu bat laba cu Broscoiul!? Nu va şti nimeni pentru că o să o facem deştept. Îi cer să-mi pună în braţe vreo două proiecte mari de care să mă ocup eu. O să o facem în folosul animalelor din luminiş. Nimeni nu se poate opune la aşa ceva. Nici măcar Ursul! E drept că Broscoiul a făcut câteva lucruri bune în Luminş...şi e cam greu să-i conving pe toţi că eu sunt mai bun. Dar chiar sunt mai bun! Dacă îl conving să mă lase să mă ocup de un proiect mare, de impact, atunci pot împuşca doi iepuri odată. Arăt că sunt capabil şi îmi măresc provizia de ghidă şi jir...!”
Şi tot gândind aşa, Mistreţul se îndrepta cu rapiditate către margina bălţii pentru a-l aborda pe Broscoi. De mai multă vreme Mistreţul râvnea la funcţia de conducător al Luminişului. Broscoiul, un animal, nu foarte şcolit – în comparaţie cu Mistreţul – dar isteţ şi abil, trecut prin şcoala dură a vieţii din Pădure, a reuşit cu ceva vreme în urmă să convingă animalele din Luminiş să-l aleagă conducător. Şi a făcut şi treabă! A aranjat copacii cu scorburi, a curăţat potecile, a îngrijit ferigile. Animalele circulă mai bine acum pe mai toate potecile, iar Broscoiul se bucură de o popularitate cum rar s-a mai întâlnit în vreun Luminiş. E drept că a cheltuit foarte multe grămezi de ghidă. Jir aproape că nu mai exista deloc în visteria Luminişului. Dar vieţuitoarele din zonă nu erau foarte interesate de acest aspect. Erau doar foarte mulţumite că Luminişul lor arăta foarte bine în comparaţie cu altele...

miercuri, 7 iulie 2010

Întrebare pentru RAT Braşov

“Durata maximă a unei semi-curse în municipiul Braşov este de 30 minute.” Pornind de la aceast fapt exprimat public şi în mod oficial de reprezentanţii RAT Braşov adresăm următoarea întrebare conducerii regiei:

“Dacă durata maximă a unei semi-curse în Municipiul Braşov este de 30 de minute, iar la compostare, pe biletul de călătorie apar ora şi minutul, ce impediment există ca acel tichet să poată fi folosit pe orice mijloc de transport şi pe orice distanţă, în intervalul de 30 de minute de la momentul compostării?”

Acest lucru nu are nici o legătură cu sistemul de e-ticketing, sistemul de taxare bazat pe intervale orare şi tronsoane sau cu introducerea de cartele magnetice, care sunt investiţii şi facilităţi complementare sistemului actual. Cei de la RAT bat câmpii cu graţie şi aruncă praf în ochii proştilor. Proştii fiind toţi cei care dau 1,5 Ron pe o călătorie.

luni, 5 iulie 2010

Uitate...vremuri

duminică, 4 iulie 2010

E duminica



SAU