Recent Posts

miercuri, 14 iulie 2010

Mistreţul şi Broscoiul - O altă fabulă (I)

„Ce rost are să-mi bat capul, să umblu de dimineaţa până seara, să mă întâlnesc cu tot felul de animale, unele mai ciudate ca altele!? Aleargă, dintr-un luminiş în altul, caută, mergi la iepuri şi spune-le ce de morcovi o să primească, întâlneşte-te cu căprioarele şi explică-le că o să faci în aşa fel încât lupii să nu le mai atace. Apoi dă fuga pe la toate vizuinile de vulpi şi promite-le câte o găină din partea ta lunar! Şi mai sunt şi toate zburătoarele alea...piţigoi, botgroşi, cucuvele...pentru care trebuie să promiţi tot felul de bazaconii pe care să le şi creadă. Că le faci culoare de zbor, că vor avea cuiburi încălzite, că nu vei permite uliilor să le mănânce puii...bla, bla. Fă toate astea şi te alegi cu ce? Cu nimic! Cheltui grămezi întregi de ghindă şi jir fără rost! Pe Broscoi nu-l dă nimeni jos. S-a înfipt bine acolo. Poate că e mai bine să ajung la o înţelegere reciproc avantajoasă cu el. Mai fac şi eu o ghindă cinstită.Că pe praful ăsta...”
Cam aşa cugeta Mistreţul. Un animal elegant, tot timpul aranjat, cu colţii şi blana strălucind de curăţenie. Avea un aer aristocratic, chiar şi atunci când nu dorea acest lucru. Se uita de sus la celelalte vieţuitoare din pădure, şi puţine erau acelea care se putea bucura de statutul de elgal. Atitudinea calmă, de superioritate şi puţin arogantă era sută la sută naturală. Nu era un animal plăcut. Dar nici dispreţuit. I se cauta compania mai mult datorită poziţiei sale influente în Consiliul de guvernare a Pădurii.
„Şi de ce să nu bat laba cu Broscoiul!? Nu va şti nimeni pentru că o să o facem deştept. Îi cer să-mi pună în braţe vreo două proiecte mari de care să mă ocup eu. O să o facem în folosul animalelor din luminiş. Nimeni nu se poate opune la aşa ceva. Nici măcar Ursul! E drept că Broscoiul a făcut câteva lucruri bune în Luminş...şi e cam greu să-i conving pe toţi că eu sunt mai bun. Dar chiar sunt mai bun! Dacă îl conving să mă lase să mă ocup de un proiect mare, de impact, atunci pot împuşca doi iepuri odată. Arăt că sunt capabil şi îmi măresc provizia de ghidă şi jir...!”
Şi tot gândind aşa, Mistreţul se îndrepta cu rapiditate către margina bălţii pentru a-l aborda pe Broscoi. De mai multă vreme Mistreţul râvnea la funcţia de conducător al Luminişului. Broscoiul, un animal, nu foarte şcolit – în comparaţie cu Mistreţul – dar isteţ şi abil, trecut prin şcoala dură a vieţii din Pădure, a reuşit cu ceva vreme în urmă să convingă animalele din Luminiş să-l aleagă conducător. Şi a făcut şi treabă! A aranjat copacii cu scorburi, a curăţat potecile, a îngrijit ferigile. Animalele circulă mai bine acum pe mai toate potecile, iar Broscoiul se bucură de o popularitate cum rar s-a mai întâlnit în vreun Luminiş. E drept că a cheltuit foarte multe grămezi de ghidă. Jir aproape că nu mai exista deloc în visteria Luminişului. Dar vieţuitoarele din zonă nu erau foarte interesate de acest aspect. Erau doar foarte mulţumite că Luminişul lor arăta foarte bine în comparaţie cu altele...

0 comentarii: