Recent Posts

joi, 15 iulie 2010

Mistreţul şi Broscoiul - o altă fabulă (II)

„Iar vine Mistreţul la mine! Îl simt de la distanţă...face o gălăgie de se aude până la marginea pădurii. Ştiu ce vrea...să-i dau un proiect să se ocupe de el. Băiatul ăsta nu e prost. Cred că îmi va folosi la un moment dat! Şi dacă îi dau să se ocupe de ceva eu ce câştig? Linişte! Şi dacă îi mai ies şi ceva bani din afacere atunci pot să fiu sigur că îşi va ţine gura în ce mă priveşte! M-am cam săturat să tot guiţe peste tot că sunt incompetent şi că habar nu am cum se conduce un Luminiş. Lasă că îţi arăt eu ţie porc sălbatic ce eşti cum se poartă Broscoiul cu cei de teapa ta. Îţi ştiu slăbiciunile şi, pe orăcăitul meu, că în scurt timp te joc pe degete indiferent cât de mare, colţos şi fioros te crezi. Te crezi deştept grohăitorule, dar ţi-ai găsit naşul....Gata, nu trebuie să mă enervez. În ultima perioadă îmi pierd tot mai des cumpătul!”
Aşa gândea Broscoiul cocoţat pe o frunză lată de brusture crescut la nici doi paşi de balta Luminişului acoperită aproape în totalitate de nuferi. De jur împrejurul bălţii o centură de stufăriş era mediul perfect unde neamul broaştelor îşi duceau traiul. Sute de broaşte, brotaci şi mormoloci formau o armată de încredere care nu ieşea niciodată din cuvântul său. Avea de acolo o privelişte extraordinară. Tocmai de aceea şi-a ales brusturele ca principal loc de unde să conducă destinele Luminişului. Din vârf putea cuprinde cu privirea până departe, iar din desişurile unde nu vedea, primea în mod constat înştiinţări de la animale de încredere. De pildă de la şobolan. Un animal nu prea agreeat în Luminiş, dar foarte util. Cât e ziua de lungă colindă desişurile şi potecile, iar seara îi dădea raportul Broscoiului pentru ca acesta să ştie ce are de făcut a doua zi.
„Şi totuşi ce să-i dau eu Mistreţului? Măcar să-i închid gura...Dar nu e prost, nu pot să-i arunc orice, că se prinde...Şi a are o poftă de ghinde şi jir cum rar am întâlnit. Cred că pentru câteva grămezi trece şi peste principii şi peste tot. Se poate să-mi fie de folos cândva...Ce să-i dau? Ce să-i dau?”
În timp ce Broscoiul îşi storcea mintea cu problemele legate de Mistreţ, într-o altă parte a Luminişului, Comitetul de Conducere Locală îşi pregătea şedinţa lunară în care luau decizii despre bunul mers a-l activităţii. Majoritatea membrilor Comitetului, 20 din cei 27 erau trup şi suflet loiali Broscoiului. Patru piţigoi, cinci dihori, trei bursuci, doi brotaci şi şi şase viezuri sunt în permanenţă de acord cu toate propunerile Broscoiului şi gata să sară în gâtul oricărei vieţuitoare ar îndrăzni să-l contrazică pe supremul lor lider.

0 comentarii: