Recent Posts

marți, 24 mai 2011

Aseară m-am drogat...

Nu cu etnobotanice , nu cu alte substanţe halucinogene mai mult sau mai puţin legale. M-am drogat cu muzică! Mi-am pus căştile pe urechi, am pornit banalul Winap, iar din playlist am ales doar acele piese despre care ştiam că au başii suficient de bine conturaţi. M-am jucat puţin cu setările Winap – ului astfel încât joasele să fie şi mai accentuate, am dat volumul la limita suportabilităţii şi m-am lăsat dus de val. O senzaţie cum greu poate fi descrisă în cuvinte! M-am rupt total de lumea înconjurătoare. Devenisem uşor ca un fulg, iar toate problemele cotidiene erau atât de mici şi de neînsemnate încât eram convins că după o asemenea cură de muzică bună care să-mi pătrudă la nivel celular în întreg corpul, nimic nu îmi mai poate sta în cale. Am avut aceeaşi senzaţie ca un fumător care tânjeşte după o ţigară zile în şir, iar după ce trage primul fum îl simte până în vârful degetelor de la picioare. Numai că prin venele mele treceau de această dată sunete, vibraţii, decibeli. Urcam şi coboram de parcă eram într-un montagne rusee uriaş. După o oară de audiţie extremă, mi-am scos căştile şi am revenit la realitate. Mă simţeam ca şi cum atunci venisem dintr-o călătorie într-o altă lume, în altă dimensiune...
Ce am ascultat nu are foarte mare importanţă pentru că gusturile diferă. Dar am trecut de la Whitesnake (Here I go again) la Mylene Farmer (California) şi de la Phil Collins (You ll be in my heart) la Ozzy Osbourne (Dreamer) şi Metallica (One). Şi lista a continuat cu Manowar (Carry On), Helloween (Keeper of the seven keys), Simon and Garfunkel (The sound of silence), Mark Knopfler (Border river), U2 (Where the streets have no name), Deep Purple (Soldier of fortune), Kiss (I finally found my way) şi mulţi alţii. Nu i-am uitat nici pe Tudor Gheorghe (Au înebunit salcâmii), Cargo (Aproape de voi), Timpuri Noi (Tata) sau Phoenix (Te întreb pe tine soare).

0 comentarii: