Recent Posts

duminică, 22 mai 2011

Ce-i lipseşte presei braşovene!?

Nu cu mult timp în urmă îmi dau întâlnire cu un amic la o cafenea din zona Teatrului „Sică Alexandrescu”. Era într-o luni. În prima zi a săptămânii, anticariatul din zonă face achiziţii. Tot timpul e coadă, oamenii amărâţi aşteaptă cuminţi la rând să primească nişte bani, întotdeauna insuficienţi, pentru cărţile adunate de o viaţă. Este o imagine care mi-a displăcut întotdeanua. Dar acea zi mi-a rămas în minte pentru simplul motiv că printre cetăţenii cuminţi de la rând, cu cărţile în plase şi privirile obosite, l-am recunoscut pe Jan (Ion) Barbu. În mod cert pentru mulţi acest nume nu înseamnă nimic. Un fost ziarist braşovean, unul dintre puţinii care au reuşit să iasă la pensie după 1989 din postura de jurnalist.
Mi-am adus aminte de o întreagă generaţie de ziarişti despre care poate că putem spune cu nu au fost de primă mână. Că nu au ţinut pasul cu dinamica presei scrise. Că făceau parte din veche şcoală sau că uneori erau mult prea conservatori. Că îşi predau textele pe coli de hârtie, scrise de mână iar acest lucru enerva cumplit.
Însă niciodată nu vom putea spune că nu şi-au iubit meseria. Au fost jurnalişti din pasiune şi din plăcere. Nicidecum pentru bani sau faimă. Îmi aduc aminte şi de Mitel Popescu – Dumnezeu să-l odihnească – care în felul său a fost un aprig apărător al drepturilor colegilor de breaslă. Agitat, puţin boem şi mereu în mişcare, a fost unul dintre cei care se dovedea de neînduplecat când venea vorba de respectarea drepturilor, cu precădere salariale, ale ziariştilor.
Au stat în branşă când a ploat, când a fost frig, când patronii nu ştiau cum să scape de ei sau când nu li se plătea salariul cu lunile. Indiferent de greutăţile din presa braşoveană nici unul dintre ei nu a abandonta şi au reuşit să fie jurnalişti până la capăt. Indiferent unde a fost acel capăt. Pe ei şi pe mulţi alţii îi admir că au avut această putere.
Cred că asta lipseşte presei în ziua de azi. Pasiunea. Plăcerea de a fi ziarist a dispărut. Interesele politice şi economice în presa locală au distrus orice urmă de conştiiţă jurnalistică. Nimeni nu mai este interesat să facă o carieră în presă pentru simplul motiv că nimeni nu mai crede în principiile jurnalismului. Încrederea în presă a ajuns aproape de zero, iar vinovaţii sunt deopotrivă politicienii, patronii de presă şi ziariştii.

0 comentarii: