Recent Posts

vineri, 3 iunie 2011

Eroii vechi şi noi

În fiecare an de Înălţare se celebrează şi Ziua Eroilor. Drept pentru ne-am făcut datoria şi am fost să depunem coroane de flori la cimitirele eroilor din Braşov. Mai exact la cimitirul unde sunt îngropaţi cei ce au murit la Revoluţie şi la locul de veci al celor care şi-au pierdut viaţa în cel de-al Doilea Război Mondial.
Când am ajuns in Cimitirul Eroilor din centrul oraşului, pregătirile erau în toi. Staţie de amplificare, boxe, microfoane şi o masă cu colivă şi alte pomeni aşezate în ordine pentru a fi sfinţite. Peisajul era completat de vreo 50 de cetăţeni deţinători de certificate de revoluţionar, pe care în continuare îi voi numi revoluţionari, cu cocarde tricolore în piept. Evident că era şi un preot de vreo 90 de ani a cărui nume, spre ruşinea mea, nu l-am reţinut.
La un semn al liderului Mardare revoluţionarii au strâns rândurile şi s-au pregătit pentru intonarea imnului de stat. După ultimele acorduri s-a trecut la oficierea slujbei. Nu înainte însă ca Mardare să ni-l prezinte pe preot ca fiind singurul popă braşovean care a susţinut revoluţia din decembrie.
Părintele a îndeplinit destul de rapid ritualul, a sfinţit ce era de sfinţit, a spus două pilde şi a lăsat locul discursurilor. A început acelaşi Mardare care le-a reproşat celor prezenţi că nu au venit îmbrăcaţi potrivit pentru un asemenea eveniment, adică în costum negru şi cămaşă albă. A mai îndrugat el acolo ceva despre importanţa mişcării din decembrie 1989 şi despre lipsa de respect a autorităţilor faţă de luptătorii din revoluţie, după care a cedat microfonul unui anume Samson. Cu ochelari de soare la ochi şi o cămaşă cachi descheiată la mai mulţi nasturi pentru a i se vedea lanţurile de aur de la gât, numitul Samson a ridicat în slăvi mişcarea revoluţionară care a eliberat poporul român. Au mai cuvântat doi cetăţeni, s-au depus coroanele şi s-a spart gaşca.
De acolo am plecat la Cimitirul Şprenghi unde trebuia să aibă loc ceremonialul militar şi religios în memoria eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Altă lume, alt standard, altă organizare. Echipaje de poliţie dirijau circulaţia în zonă, garda de onoare era pregătită, fanfara militară de asemenea. Trei preoţi militari aşteptau răbdători sosirea oficialităţilor. Ofiţeri ai Garnizoanei Braşov stăteau pe loc repaus de o parte şi de alta a treptelor ce urcă spre cimitir, reprezentanţi ai partidelor politice cu coroane de flori şi o grămadă de elevi aduşi de profesori la eveniment. Aproape de ora 11.30, la faţa locului au sosit prefectul, viceprimarii Braşovului şi reprezentanţii Consiliului Judeţean, iar când ceasul a bătut 11.30 a fost intonat imnul de stat. Bineînţeles că ceremonialul a fost deschis cu slujba soborului de preoţi care şi-au făcut datoria cu simţ de răspundere, milităreşte. Au urmat discursurile. La fel de patetice, citite fără nici un pic de imaginaţie de pe o coală de hârtie, copiate parcă după cele de anul trecute şi de acum doi ani….
După aproximativ o oră manifestarea s-a încheiat cu prezentarea onorului, iar toată lumea s-a împrăştiat în treaba ei. Toţi au fost mulţumiţi că au mai bifat o acţiune.

2 comentarii:

Il Padrino spunea...

O mică rectificare, domnule Popa...Ceremonialul din Sprenghi a fost organizat pentru toţi eroii...nu numai pentru cei din cel de-al doilea război mondial. Aşa au hotărât autorităţile locale braşovene ca in Sprenghi să aibă loc acest eveniment iar militarii s-au conformat apropos de loc şi organizare. Referitor la discursuri la cine vă refereaţi că ar fi ticluite cu copy-paste?...Sper că nu la generalul Vlaicu, unul dintre ultimii veteranii de război de pe meleagurile Brasovului...Omul acesta e de un bun simţ, cinste şi corectitudine ireproşabile...Am vaga bănuială că vă referirăţi la un nene mustăcios, cărunt, o ţârucă gângâvit şi care se dă prefect al ţinutului ce înglobează şi "Statele Unite ale Branului", isn't it?
Să vă fie bine şi sărutări de mâini doamnei Bianca!

Răzvan Popa spunea...

Mulţumesc pentru urări! Evident că mă refeream la domnul în cauză în privinţa discursurilor!
Pe de altă parte mi se pare cel puţin ciudat ca eroii din revoluţie să fie omagiaţi la un loc cu cei din război...Nu de alta, dar locurile de îngropăciune sunt diferite...
Eu nu vroiam să arată decât diferenţa de abordare a acestui eveniment. Este ştiut că eu personal am ceva împotriva actualilor posesori de certificat de revoluţionar.