Recent Posts

marți, 21 iunie 2011

Începuturi

Primul meu contact cu presa a avut loc pe când eram în clasa a XI a, adică prin 1995. Până atunci nu eram prea interesat de acest domeniu şi, ca orice adolescent, nici măcar nu urmăream ştirile şi aveam alte tâmpenii în cap. Dar prin intermediul unor prietene, eleve la Liceul Honterus am ajuns în redacţia Gazetei de Transilvania unde Flavius Obeadă şi Iulia Chealfă se ocupau de un proiect ambiţios la acea vreme – Pagina liceenilor. Era un fel de “Şcoala vedetelor” a presei braşovene.

Elevi din liceele Braşovului care simţeau o aplecare către această meserie erau cooptaţi într-o echipă de minijurnalişti. Un fel de “atelier de jurnalism”, dar mult mai aplicat. Pe lângă noţiunile de bază despre jurnalism pe care le învăţam, mai aveam şi satisfacţia de a ne făli cu textele publicate în ziar. Pagina liceenilor apărea odată pe săptămână şi era parte integrantă a Gazetei de Transilvania. Era perioada de creştere a presei scrie.

În scurt timp Pagina liceenilor devenise o adevărată şcoală de jurnalism. O gaşcă de adolescenţi, băieţi şi fete colindau prin oraş, prin şcoli şi licee şi căutau subiecte pe care apoi să le aştearnă pe hârtie cum ştiau ei mai bine. Subiecte banale, despre curtea şcolii, muzica de la postul de radio al liceului, despre viaţa elevilor din cămine sau despre profesori şi diriginţi Eram entuziaşti şi ne străduiam să dăm tot ce e mai bun din noi. Textele erau analizate în grup împreună cu Iulia şi Flavius, corectate, adăugite şi îmbunătăţite. Ni se spunea unde am greşit şi cum trebuie să facem pentru ca documentarea să fie completă sau cum trebuie să scriem pentru ca textul să fie unul jurnalistic, nu o teză la limba şi literatura română. Aici i-am întâlnit pentru prima dată pe Mircea Vălean, Diana Sârbu, Mihaela Obeadă (acum soţia lui Flavius), Ovidiu Vrânceanu şi alţii a căror nume nu mi-l amintesc acum.

Tot atunci am avut şi prima experienţă cu televiziunea şi ce înseamnă producţia din spatele unei emisiuni de televiziune. Activam la Pagina liceenilor împreună cu actuala mea soţie, Bianca. Într-o zi în redacţie a venit Ciprian Vişan, producător pe vremea aceea la RTT. Adică RTT era singurul post TV local şi se bucura de mare trecere în rândul braşovenilor. ProTV sau Antena 1 nu erau decât nişte proiecte despre care nu se vorbea foarte mult.

După cum spuneam, ne-a fost prezentat Ciprian Vişan care era în căutare de feţe noi şi proaspete pentru a prezenta “Topul săptămânii” în fiecare duminică. După ce omul s-a consultat cu Flavius şi Iulia ne-a făcut propunerea nouă. Mie şi Biancăi. Evident că am acceptat şi din săptămâna următoare am început filmările. Operatori, regie, filmări în parc, tot ce ţinea de prezentarea unei emisiuni tv. Topul muzical se făcea în parte pe baza propunerilor venite din partea telespectatorilor, parte pe baza opţiunilor realizatorilor. Îmi aduc aminte că a fost mare supărare din partea conducerii postului când am prezentat-o pe Tina Turner ca “bătrâna doamnă a rockului” şi mi s-a atras atenţia să nu mai folosesc astfel de formulări.

În fine, a fost o experienţă interesantă şi utilă, dar care nu a durat foarte mult. Conducerea Gazetei de Transilvania a decis ca înainte de finalul clasei a XII a să ne “elibereze” ca să putem învăţa pentru bacalaureat, dar şi pentru a face loc unui nou ciclu de “liceeni jurnalişti”.

A fost prima întâlnire cu meseria de jurnalist. Fără bani, fără avantaje, fără interese, fără încrâncenare. Nu am văzut decât partea frumoasă, suficient însă ca pasiunea pentru jurnalism să ne cuprindă, pe unii dintre noi pentru foarte mult timp.

0 comentarii: