Recent Posts

marți, 14 iunie 2011

„Mama lor de prăpădiţi…”

Se uita la ei atent de câteva minute bune. Îi ştia pe fiecare în parte. Le cunoştea slăbiciunile, viciile, afacerile, amantele…Ştia totul despre ei. Mai mult chiar decât şi-ar fi dorit. Nici unul nu avea curajul să rupă tăcerea. Îi chemase la întâlnire pentru a le comunica ceva important, dar acum stătea pe gânduri dacă să le mai spună sau nu. Cu sau fără ei, decizia oricum o luase. Oricum ei nu aveau puterea să schimbe ceva. „Sunt zero fără mine. I-am făcut oameni…mama lor de prăpădiţi”, îşi spuse în sinea sa. „De ce dracu’ nu zice nici unul nimic. Lacheii naibii….spune-ţi dracului ceva…deschideţi gurile alea …”, îi mai îndemnă el în gând.

- Să ştiţi că am luat o hotărâre, spuse brusc, fără nici o introducere.

Nimeni nu schiţează un gest. Se uită la el şi aşteaptă continuarea. Toţi 15 ştiu ce decizie a luat, dar nu au curajul să încerce să-l convingă să se răzgândească. Şi oricum nu ar avea nici un rost. „Cât de prăpădiţi sunt…Ştiu foarte bine că fără mine sunt pierduţi, dar nu încearcă nici unul să mă facă să mă răzgândesc…O să plec şi o să vină altul în locul meu. Altul care nu-i înghite deloc…care are oamenii lui …afacerile lui…Dar oare mă pot răzgândi dacă roagă ăştia? Nu cred! Pentru ce…Mi-am mâncat nervii şi sănătatea, iar voi nenorociţilor v-aţi îmbogăţit pe spinarea mea…E drept că nici eu nu am stat degeaba…dar numai eu ştiu cât mi-a fost de greu. Toată lumea cu ochii pe mine….presă, bliţuri, reporteri băgăcioşi…M-au căutat şi în cur ca să-mi găsească ceva. Şi tot degeaba!” Şi prins aşa de gânduri îi trecu în revistă iarăşi pe toţi. Unul a făcut avere din asfalt, altul din administrat pieţe, unul a primit în grijă un cartier întreg, altul a primit contracte pentru trasat marcaje rutiere…şi aşa mai departe. Pe unul l-a pus prefect, pe altul director de deconcentrată, altuia i-a dat să izoleze blocuri. A mers mai departe şi unora le-a oferit mai mult. Au primit încălzirea oraşului, iluminatul public, ridicatul maşinilor şi…nici nu mai ştia câte şi mai câte. Despre asocieri şi parteneriate, le-a şi pierdut şirul. „Toţi au mâncat o pâine de pe urma mea. Futu-le muma-n cur să le fut de milogi. M-ar da în gât fără să clipească dacă le-ar zornăi cătuşele pe la urechi!” Un surâs aproape imperceptibil îi flutură pe faţă. Dar doar preţ de o secundă.

Să le spună că s-a decis să nu mai candideze anul viitor pentru postul de primar sau nu? Să le spună că vrea să fie guvernator sau nu? „ Probabil că oricum ştiu…ori fi ei lacomi, dar chiar proşti nu sunt…Şi dacă plec …iar ăla care vine după mine se apucă să scormonească rahatul…Iar pe ăştia nu mă pot baza că îşi ţin gura…Ca guvernator o să am influenţă mai mare. Dar ce, au o să am timp să mă ocup de toate amănuntele, să tot acopăr ce am lăsat în urmă…Or să mă pupe toţi în fund. Ca ăştia de aici o să fie o sută…”. Se tot încrunta în timp ce se frământa cu astfel de gânduri. Toţi ceilalţi se uitau la el şi încercau să-şi dea seama dacă intuiseră bine motivul convocării pentru duminica după amiaza.

„Dă-i în mă-sa că n-au ce să-mi facă…”, concluzionă el mulţumit.

- Candidez pentru funcţia de guvernator! Nu mai candidez la Primărie! făcu în cele din urmă anunţul pe care, de altfel , îl aştepta şi-l intuia toată lumea…

0 comentarii: