Recent Posts

joi, 12 ianuarie 2012

Doctore, doar exilul te mai salvează!

Cocoţat pe muntele său de competenţă, profesionalism, simpatie, încăpăţânare şi notorietate, veneticul de Raed Arafat a avut neobrăzarea să-i spună atotputernicului, unicului, lui Zeus însuşi “Nu!”, “Nu e bine!” Acum, după ce Arafat  şi-a primit cuvenitul dos de palmă peste faţă, aştept cu maxim interes să aflu tot felul de amănunte picante despre activitatea sa profesională şi personală.

Probabil că poporul va fi înştiinţat despre averea dobândită de popularul doctor într-un mod mai puţin licit, despre licitaţii cu dedicaţie sau despre fonduri de stat scurse în tot felul de firme fantomă. Vom afla că palestinianul este exponentul mafiei din sănătate, răul din cauza căruia nu se însănătoşeşte sistemul. Vor apărea foşti colegi din studenţie care vor susţine cu tărie că era informator al Securităţii. Martori oculari vor certifica faptul că a violat o minoră, elevă la Jean Monet. Mai mult chiar, din ziarele de profil o să ştim că în realitate Arafat avea o viaţă dublă, o familie neoficială pe care o întreţinea cu banii câştigaţi la minister. Dovezile incontestabile despre faptul că Arafat a finanţat Hamasul  şi Al Qaeda, susţinute de stenograme şi înregistrări, vor fi difuzate pe postul naţional de televiziune.

La emisiuni de maximă audienţă – Acces Direct, Happy Hour – se vor prezenta foste amante ce vor dezvălui amănunte picante din viaţa intimă a doctorului. Copiii nelegitimi ai palestinianului vor cere în direct paternitatea. Ba chiar vor fi unii care vor afirma că Raed Arafat are porniri pedofile şi certe preferinţe homosexuale.

Aşa că îndrăznesc să afirm cu tărie că doar exilul îl mai poate salva pe doctorul Raed Arafat de zoaiele ce i se vor scurge pe capul pleşuv.

3 comentarii:

mariusola spunea...

Da! bine spus. din pacate, adevarat!

Bia spunea...

Asta da previziune! Oare ai puteri de mediu sau e un deja vu?:)))) Ioi, Doamne, in ce tara traim! E tare frumoasa, pacat ca e locuita!

Răzvan Popa spunea...

Sunt ţara şi societatea pe care noi le construim...Din păcate acceptăm prea multe. Nu avem suficient respect pentru noi, iar genul acesta de abordări ne lasă mult prea indiferenţi!