Supremul, groful şi …Botorog

După eforturi intense este schimbat prefectul PSD cu unul PDL. Una dintre marile dorinţe ale supremului, unicului şi atotputernicului George Scripcaru. În aplauzele supuşilor, Ion Gonţea, notarul cu privire şi atitudine de grof, depune jurământul, pe care, după lehamitea cu care l-a prestat, nu dă nici doi bani.

Este anul 2009, luna februarie, în Braşov. Un oraş în care crimele violente au devenit o obişnuinţă. Un oraş în care poliţia este incapabilă să anihileze reţele de traficanţi, în care anchetatori – poliţişti şi procurori – nu sunt în stare să adune dovezi pentru prinderea unor criminali. Braşovul este urbea în care un individ cu arma în mână a împuşcat trei oameni în plină stradă, iar pe doi dintre ei i-a trimis în veşnicele plaiuri de vânătoare. O faptă care a îngrozit o ţară întreagă. Acelaşi Braşov în care două farmaciste sunt împuşcate mortal şi nu se găseşte făptaşul. Şi tot aici doi bătrâni au fost torturaţi şi ucişi în chinuri groaznice în propria casă, fără ca poliţia să aibă vreo pistă. Exemplele pot continua.
În acest oraş cosmopolit, din ce în ce mai asemănător cu latino americanele Bogota sau Rio de Janeiro, există şi un protestatar. Se numeşte Gheorghe Botorog. Cetăţeanu nu este foarte întreg la mine, asta este cert. El protestează de ani întregi în faţa Prefecturii. Ţinta lui este supremul, unicul, atotputernicul George Scripcaru. Botorog se face vinovat de cea mai cumplită crimă. Este împotriva primarului. Şi nu numai atât, dar mai şi strigă în gura mare. Este cumplit ceea ce face. Nici măcar bătăile poliţiei comunitare, atât de fidele supremului, administrate semestrial, nu au reuşit să-l potolească.

După depunerea jurământului de prefect, unicul, supremul, atotputernicul Scripcaru s-a adresat mulţimii din sală. Primele trei “ăă” – uri au fost trecute cu vederea cu indulgenţă. I-au acordat circumstanţe atenuante. Conţinutul este mai important decât forma. După ce şi-a adunat ideile s-a lansat într-o adevărată canonadă verbală împotriva celor care îşi permit să distrugă liniştea idilicului Braşov. Inamicul public nr. 1 a fost desemnat Gheorghe Botorog. Nesimţitul, impertinentul şi golanul care are neobrăzarea de a manifesta public împotriva sa.

Chiaburul, înscăunat prefect, nu s-a lăsat mai prejos. Şi dă-i. Şi luptă. A identificat ciuma care răspândeşte asupra locuitorilor oraşului sentimentul profund al nesinguranţei. Este Gheorghe Botorog. Proaspătul prefect face un efort cognitiv de a pune cap la cap mai mult de trei cuvinte şi se înfige direct în problemă. Pentru a fi pe placul supremului îşi îndreaptă tirul împotriva aceluiaşi ticălos de Botorog. Una din atribuţiile sale este menţinerea liniştii şi ordinii publice. Prefectul coordonează, printre altele, activitatea Poliţiei şi a Jandarmeriei. Omul şi-a luat rolul în serios şi va solicita instituţiilor abilitate să restabilească ordinea în acest oraş. Nu asmute poliţia împotriva Gorbunovilor, nu împotriva hoţilor de buzunare, nu împotriva tâlharilor sau violatorilor. În nici un caz organele statului nu trebuie să-şi piardă vremea cu astfel de nimicuri. Poliţiştii şi jandarmii vor fi mobilizaţi pentru a-l extermina pe veci pe banditul Botorog, acest Terente al zilelor noastre, fezandat cu ciolane şi pancarde.