Experienţe cu organul (I)

Prima mea experienţă cu organul a fost în urmă cu câţiva ani şi atunci în urma unui accident uşor. Vorbesc despre un accident rutier şi despre organul de poliţie. Conduceam un Cielo şi mă grăbeam să ajung într-un loc. Pe o stradă îngustată din cauza nesimţiţilor care parchează pe marginea drumului deşi semnele cu „staţionarea interzisă” erau foarte vizibile, mă tamponez cu o altă maşină. Nici unul dintre noi nu a fost vinovat pentru că eu încercam să evit un altul care a ieşit de pe o stradă perpendiculară şi nu s-a asigurat. După ce am zbierat unul la celălat ca apucaţii, ne-am dat seama că vinovatul a plecat mişeleşte şi ne-a lăsat pe noi, fraierii să ne certăm. Ne urcăm în maşini şi purcedem spre Biroul Tamponări de la Poliţie. Era primul meu incident rutier, drept pentru care nu prea ştiam cum se procedează. Mergem la ghişeu şi povestim umili ce s-a întâmplat. Eram umili nu din pricina faptei, ci pentru că geamul ghişeului era suficient de jos pentru a sta aplecat.

- Completaţi hârtiile astea, ne spune organul şi ne întinde nişte formulare.

Ne apucăm să scriem. Date personal, date ale maşinilor, descrierea accidentului, ora, locul, ce fel de drum era, ce fel de vreme era, ce viteză aveam. Totul culminând cu indicaţia de a desena o schiţă a accidentului. După vreo jumătate de oră terminăm şi ne prezentăm din nou la ghişeu. Organul, destul de plictisit se apucă să completeze şi el un teanc de formulare. Deodată are o revelaţie.

- Da’ aici cine este vinovat? întreabă el studiind cu atenţie schiţele noastre.

Mă uit la colegul de accident şi ridicăm din umeri. Organul este din ce în ce mai confuz. Întoarce desenele pe toate părţile. Citeşte descrierea literară a incidentului. Tot nu se lămureşte. Mai stă pe gânduri câteva clipe după care se exprimă:

- Aşteptaţi puţin şi după aia mergem să vedem maşinile!
- Ştiţi...mă cam grăbesc, nu se poate să mergem acum?, îndrăznesc eu.

Impertinenţa mea l-a cam supărat, după câte am observat pentru am primit un răspuns cam răstit.

- Toţi vă grăbiţi cand ajungeţi aici. Mai aţi fi atenţi cum conduceţi! Aştepaţi v-am spus!
Nu am avut de ales şi ne-am conformat. După vreo 20 de minute organul trânteşte geamul ghişeului şi, cu un teanc de procese verbale în mână, grăieşte în sala în care alţii ca şi noi aşteptau descinderea la automobile pentru constatarea pagubelor:

- Haideţi să mergem la maşini!

Ne încolonăm şi îl urmăm în linişte ca nu cumva să-l supărăm foarte tare. Ieşim în parcarea unde erau maşinile tamponate.

- Fiecare să se aşeze lângă maşina lui, mai dă ultimele indicaţii organul.

Ne executăm şi aşteptăm. După 30 de minute în care fiecare proprietar de maşină s-a ploconit în faţa organului pentru trece pe foia de constatare ce trebuie, a ajuns şi la noi.
Se uită pe hârtie şi spune:

- Aha! Dumneavostră sunteţi ăia încurcaţi!

Nu-i răspund nimic pentru că cred că era cazul. Omul se apucă să examineze cele două maşini. Se uită la lovituri, se uită iar pe schiţe şi din nou la maşini.

- Da...veniţi cu mine!

Nu dă nici un verdict şi ne face semn să-l urmăm. Revenim în încăperea mică şi murdară de la Tamponări, iar organul îşi reia locul în spatele ghişeului. Aşteptăm din nou trei sferturi de oră până termină cu buchisitul documentelor celorlalţi conducători auto.
După ce a plecat toată lumea şi rămăsesem singuri în încăpere ne strigă.

- La dumneavoastră treaba este foarte încurcată! Vă mai întreb încă odată. Cine este vinovat?
- Păi...nici unul din noi..., îi răspund şi dau să-i explic prin viu grai ce s-a întâmplat.
- Nu îmi povestiţi de la capăt că am înţeles...Dar trebuie să fie un vinovat...că nu se poate aşa....
- Domnule, nu înţelegeţi că eu am încercat să-l evit pe cel care mi-a taiat calea şi atunci m-am tamponat cu domnul, îi explic dintr-o suflare şi în câteva cuvinte filmul evenimentelor.
- Aha!, spune organul de parcă ar fi avut o revelaţie. Atunci este foarte clar...domnul Popa...dumneavostră sunteţi vinovatul....
- Cum adică eu!?, întreb uimit.
- Foarte bine...aţi depăşit axul drumului şi l-aţi acroşat pe domnul...e foarte simplu....
Sunt un pic derutat aşa că cer lămuriri suplimentare:
- Şi ce ar fi trebuit să fac? Să intru în plin în ăla care mi-a tăiat calea? Ne făceam praf amândoi!
- Da...ar fi trebuit să intraţi în el, iar în felul acesta vinovat ar fi fost el, iar dumneavoastră v-aţi fi reparat maşina pe asigurarea lui. Acum o să vă dau o amendă, dar nu o să suspend permisul, deşi ar fi trebuit, îşi încheie organul pledoaria într-un gest de clemenţă faţă de presoana mea.
Nu mai protestez pentru că era târziu, pentru că mă grăbeam şi pentru că oricum avea asigurare.