Doza de ipocrizie

După ce a încetat nebunia împărţirii funcţiilor la prima mână, adică cele de miniştrii, intrăm în etapa a doua. Tot Braşovul fierbe de grija şefilor instituţiilor deconcetrate, aflate în subordinea Guvernului. Se fac calcule, speculaţii, se aruncă pe piaţă diferite zvonuri, poate până la urmă iese ceva. Nici măcar prefectul nu a scăpat nevătămat din morişca zvonurilor de schimbare.
Unii, mai moralişti, ne explică, plini de patetism cum că directorii ar cam fi funcţionari publici. Motiv pentru care schimbarea domniilor lor este oarecum ilegală. Că nu este corect să dai afară un om care a dat concurs pe post. Iar şirul de motive se întinde la nesfârşit.

Avem în noi o doză destul de însemnată de ipocrizie care ne aduce, o dată la patru ani, în această situaţie. De când e lumea şi pământul semidemocratic în această ţară, şefii de deconcentrate s-au schimbat odată cu schimbarea guvernului. Ştie toată lumea că aşa este. Dar avem o plăcere aproape masochistă de a ne face că nu vedem cum stau lucrurile. Suntem liniştiţi, fericiţi şi sadisfăcuţi când urlăm şi bocim în piaţa mare.

Cei care sun în opoziţie strigă cât îi ţin bojocii că schimbările sunt ilegale. Puterea spune că sunt normale şi găseşte tot felul de subterfugii pentru a opera schimbările. Când roata se întoarce şi opoziţia devine putere, iar puterea opoziţie – se schimbă şi abordările. Cei care vedeam schimbările normale, arată du degetul abuzul şi invers.

Drept pentru care am ajuns la concluzia că românii sunt un popor de ipocriţi. Se vaită că nu au bani, dar devalizează magazinele şi golesc reprezentanţele auto cu maşini de lux. Poiana Braşov, unul dintre cele mai scumpe locuri din ţară, este arhiplină în sezonul de iarnă, iar cei care nu mai au loc îşi petrec concediile de ski prin Austria şi Italia.

La fel e şi cu deconcentratele. Un partid reclamă că ăia sunt funcţionari publici şi nu trebuie schimbaţi, dar ştie foarte bine că atunci când a avut puterea în mâna şi el a demis şi a înlocuit directorii.

Pentru a ieşi din această situaţie idioată, absurdă şi penibilă care îmi provoacă greaţă din patru în patru ani, cred că cel mai bine ar fi ca principiul aplicat miniştrilor să fie valabil şi la deconcentrate şi prefecţi. Este cel mai corect şi cel mai cinstit. Vorbesc de prima linie de conducere. De la prefect şi până la ultimul director – trebuie să aplice programul de guvernare în teritoriu şi pe diferite domenii. Dacă guvernul este unul politic, iar un oarecare şef sau prefect are alte simpatii politice, ce se întâmplă? Chestiunea cu prefecţii apolitici sau directorii care au dat concurs şi sunt funcţionari publici este o poveste de adormit babe neviolate la ştirile de la ora cinci.

Americanii au legiferat traficul de influenţă şi i-au spus lobby, iar şpaga în acest caz a devenit comision de pe urmă căruia statul încasează impozit.
În loc să cheltuit timp şi bani cu schimbat de denumiri şi reorganizat instituţii pentru a zbura directori mai bine stabilim prin lege ceva ce oricum se întâmplă. În felul acesta scăpăm de o problemă şi avem timp să ne ocupăm de altele...