De fiecare dată când moare un actor din vechea generaţie mă gândesc unde sunt actorii din noua generaţie. Nu-i vedem decât la teatru, pe unii dintre ei, iar pe alţii în telenovele sau în tot felul de emisiuni idioate de divertisment.
Marii actori, au ajuns mari pentru că s-au făcut filme. Filme multe şi de toate genurile. Au avut la viaţa lor nenumărate roluri în care publicul i-a plăcut sau i-a dispreţuit. Dar zeci de ani s-au aflat pe marile sau micile ecrane în producţii pe care şi acum le urmărim cu plăcere.
Mie personal niciodată nu mi-au plăcut filmele cu mesaj puternic. Nu mi-au plăcut filmele făcute exclusive pentru critici şi pentru festivaluri. După umila mea părere de simplu consummator, un film bun este un film care atrage public mult şi pe care îl puţi vedea de mai multe ori fără să te plictiseşti.
Foarte mulţi îl înjură pe Sergiu Nicolaescu. Că este retrograde, că îşi trage sume considerabile de la CNC pentru propriile producţii, că noua generaţie de regizori, premiaţi la festivaluri, nu au bani pentru filmele lor şi aşa mai departe. Am văzut “Moartea domnului Lăzărescu”, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, “Poliţist, adjectiv” şi altele ale noii generaţii de regizori. Filme premiate la festivaluri internaţionale. Filme cu mesaj foarte puternic, dar atât. Nu sunt plăcute (poate cu excepţia “Poliţist, adjectiv”) sunt deprimante. Vedem în ele aceeaşi realitate care ne înconjoară şi de care vrem să scăpăm. Mă uit la un film pentru a mă deconecta, pentru a ieşi din acceaşi lume pe care o văd în fiecare zi.
Nu vreau să-I ridic osanale lui Nicolaescu, dar omul chiar a făcut filme. Producţii care chiar umpleau sălile de cinematograf şi i-a făcut pe marii actori. Îmi vor spune unii că atunci erau bani pentru filme, că erau alte vremuri. Poate au dreptate, dar cu toţi banii de atunci s-au făcut şi filme proaste. Acum, din păcate se fac doar filme proaste sau pentru festivaluri.
Atunci când noua generaţie de regizori va face un filme pentru public, cu succes de casă, cu încasări pe măsură, atunci vom începe să vedem şi noua generaţie de actori. Care fără îndoială sunt cel puţin la fel de buni ca cei vechi, dar nu sunt puşi în valoare.
Artist vs. blogger
Cu 2 ore în urmă
5 comentarii:
Subscriu, pentru că realmente nu pot da un exemplu de actor tânăr care să îmi vină în minte pentru un rol remarcabil. Iar telenovelele după mine sunt filme uşoare, pe care nu le urmăresc.
Poate greşesc. L-aş nominaliza poate pe Dragoş Bucur, în rest...
Nu cred că marii actori sunt mari fiindcă s-au făcut filme, dar deplâng faptul că, într-un fel, pentru mulţi dintre ei "deschiderea" a venit prea târziu. Mă întreb: vor râde copiii mei la momentele alb-negru cu Amza Pellea? Dinică, da, a lăsat câteva roluri în filme foarte bune.
După părerea mea un actor mare este un actor iubit de public...iar publicul îl apreciază dacă îl cunoaşte...şi îl cunoaşte dacă apare pe ecran...
Aşa cum noi râdem încă la momentele cu Stan şi Bran, cred că şi copii tăi vor râde la momentele cu Amza Pellea.
Iti dau dreptate...avem valori ! Nu avem in schimb oameni care sa mai iubeasca arta, sa investeasca in ea! Totul se rezuma la bani ! Si pe vrea lui Ceausescu se gandeau la bani, dar conta mult si ceea ce se realiza, ce ramanea in urma!
Plangem ca ne mor actorii batrani...dar de ce nu-i plangem si p-astia tineri si talentati care ar da orice pentru un rol adevarat ?
O zi faina sa ai !
Publicul este cel care transformă actorii în mici şi mari. Dacă publicul ar avea un astfel de interes (dar generalizat, nu limitat la o mână de oameni), s-ar găsi actori care dacă nu sunt deja mari, cu siguranţă vor fi la un moment dat. Hai să mergem prin teatre mai des şi s-ar putea să-i găsim. Hai să privim şi filmele care se fac acum mai cu toleranţă, şi s-ar putea să-i găsim.
Trimiteţi un comentariu