Recent Posts

joi, 30 decembrie 2010

Am primit adresa de la RAT

Nu cu mult timp după această postare am primit un telefon de la purtătorul de cuvânt al RAT Braşov, cu care mă cunosc de altfel de mai multă vreme. Omul m-a întrebat dacă am primit o adresă din partea instituţiei pe care o reprezintă prin care ni se aducea la cunoştinţă că informaţiile solicitate nu se pot identifica în termenul de 10 zile şi ne vor fi puse la dispoziţie în 30 de zile, conform Legii nr.544.

Îi răspund că nu am primit absolut nimic. Îmi spune că el are adresa în faţă şi pe ea este aplicată şi ştampila de „expediat”. Îi răspund la rândul meu că îl cred pe cuvânt, dar la mine nu a ajuns absolut nimic, iar dacă răspunsul ar fi fost trimis prin poştă, cu confirmare de primire, cu siguranţă ar fi ajuns unde trebuie. Rămâne să mai verifice el ce s-a întâmplat.

În 10 minute mă sună din nou. Mă întreabă dacă este vreo problemă dacă trimite adresa respectivă prin fax. Îi spun că nu. Pe mine mă interesează să se respecte legea în acest caz. Îmi explică la telefon că undeva la ei în instituţie s-a produs un scurt circuit, că cel responsabil, va fi responsabilizat şi că îşi asumă el greşeala. Şi mă asigură că la termenul stabilit de lege vom primit toate informaţiile solicitate.

Dragul meu, nu ştiu a cui a fost greşeala, important este să nu se mai repete!

Cârdăşia Scripcaru-Pulpea

A expirat primul termen până la care, potrivit Legii nr.544 privind liberul acces la informaţii de interes public, RAT Braşov ar fi trebuit să ofere un răspuns la această solicitare. Aceeaşi ignoranţă şi dispreţ din partea conducerii acestei regii care îşi primeşte salariile din banii noştri. Faptul că Augustin Pulpea, un şmecher care se crede veşnic la conducerea RAT, nu are bunul simţ să ofere răspunsurile la care îl obligă legea, mă îndreptăţeşte să cred că între acest cetăţean şi cel care îl susţine acolo – George Scripcaru – există o strânsă şi veche cârdăşie.

Este de notorietate faptul că unele rude de gradul I ale lui Scripcaru au prestat vreme îndelungată la RAT. De asemenea, este cunoscut, dar nedovedit că o serie întreagă de piese de schimb pentru autobuze precum şi tot felul de consumabile, se achiziţionează prin firme apropiate de Scripcaru. Afacerea MAZ s-a derulat tot prin complicitatea celor doi Scripcaru – Pulpea. Afacerea „publicitatea” este orchestrată tot printr-o firmă de casă a primarului. Camerele de filmat din autobuze care la puţin timp după ce au fost montate au dispărut, spun gurile rele, să supravegheze casele băieţilor deştepţi de prin Primărie şi RAT. Acum cel care se ocupă de activitatea regiei este viceprimarul Miklos Gantz, omul lui Ori Zinger, cel care în epoca de aur a imobiliarelor a transformat Braşovul în propria agenţie imobiliară, cu acceptul lui Scripcaru, producând pentru propriile conturi şi ale celor care l-au sprijinit milioane de euro.

Trecând în revistă în mod superficial toate aceste aspecte găsim o explicaţie logică la ignoranţa, nesimţirea şi dispreţul lui Pulpea faţă de cei care îi plătesc salariul de zeci de milioane de lei (vechi). Şi cum el nu este un ales, ci un numit, şi cum conştiinţa civică şi reacţia societăţii civile la noi sunt aproape de zero, îşi permite să ne trateze cu sictir. Dar chiar şi aşa îi sugerez lui Augustin Pulpea să adopte strategia partenerului său de „afaceri” care este foarte atent cu Legea 544. Şi de regulă răspunde prompt la solicitările venite pe această cale.

În cazul în care nu va găsi de cuviinţă să respecte legea îl avertizez pe cetăţeanul Pulpea că îl paşte plângerea penală. Şi nu este nici o glumă. Nu mă joc cu astfel de lucruri şi o să merg până la capăt.

luni, 27 decembrie 2010

Să vă fie ruşine Patriciu şi Vântu

Domnul Sobaru a devenit vedetă internaţională după ce i-a dedicat premierului Boc un salt cu grad ridicat de dificultate de la balconul sălii de plen a Parlamentului cu aterizare pe pupitrul unui deputat. Gestul, motivaţiile, argumentele sau prestaţiile ulterioare a specialiştilor, comentatorilor, psihologilor şi sociologilor nu mai au acum nici o valoare. Pentru că în curând vor fi date publicităţii informaţii şocante despre viaţa secretă a lui Sobaru.

Ocupaţia de electrician la TVR nu era decât o acoperire pentru a-i facilita accesul în Parlament şi mai ales în sala de plen. În fapt omul era un agent bine instruit al unei organizaţii oculte a cărei scop este acela de a istaura haosul în ţară prin decredibilizarea instituţiilor statului pentru atunci când este dezordine în ţară câştigă cei care pescuiesc în ape tulburi.

Serviciile secrete şi ultrasecrete au descoperit că în fruntea organizaţiei care l-a antrenat şi finanţat pe Sobaru se află cei doi moguli Vântu şi Patriciu, Hrebenciuc, Năstase, Crin Atonescu, Victor Ponta şi Marian Vanghelie. Totul a fost pus la cale pentru a-l decredibiliza pe Boc şi pe Roberta Anastase. De fapt Sobaru avea vreo trei conturi în Elveţia alimentate regulat de Patriciu, o casă de vacanţă în Alpii Austrieci, depozite în lei şi valută precum şi terenuri în nordul Capitalei.

Scenariul potrivit căruia omul era disperat din cauză că şi-a dat seama că din cauza unui guver cretin nu-şi mai poate creşte copii, dintre care unul cu probleme serioase de sănătate, nu stă în picioare.

De altfel, în discursul său de Anul Nou, preşedintele Băsescu va face referire la acest caz grosolan de manipulare şi va încheia cu un „Să vă fie ruşine Patriciu şi Vântu!” după care lacrimi cât boabele de fasole mexicană i se vor rostogoli pe obraji.

luni, 20 decembrie 2010

Urăsc iarna

...din mai multe motive. În primul rând pentru că este frig. Prefer canicula decât gerul. În al doilea rând urăsc iarna pentru că trebuie să curăţ maşina de zăpadă iar dimineaţa geamurile sunt tot timpul îngheţate. Trebuie să pornesc maşina din timp pentru ca înăuntru să fie o temperatură rezonabilă şi să nu-mi clănţăne dinţii până la muncă. Urăsc circulaţia din oraş atunci când ninge şi faptul că trebuie să dau banii pe cauciucuri de iarnă. Îmi este dezagreabilă iarna pentru că portiera de la „limuzina” din dotare îngheaţă şi într-un dispreţ total faţă de strădaniile mele refuză să se deschidă. Iar atunci când într-un final o face îşi bate joc de nervii mei şi refuză să se mai închidă.

În al treilea rând urăsc iarna pentru că nu practic sporturile specifice. Nu alerg cu schiurile sau placa în spinare în Poiana Braşov să stau la cozi kilometrice la telesacaun, nu dau năvală nici în patinoarul de 12 milioane de euro a lui Scripcaru şi nici în cel de la Olimpia a lui Căncescu, nu mă dau cu sania, punga sau salteaua. Drept pentru care petrecerea timpului liber în aer liber nu este pentru mine o opţiune.

Iarna se micşorează ziua. De parcă trebuie să intrăm şi noi în hibernare şi ni se dă stingerea la ora 17.00. Urăsc iarna pentru că nu mă pot plimba, pentru că trebuie să umblu cu şapte rânduri de haine pe mine, pentru că e aglomeraţie în magazine, pentru că viaţa e mai scumpă iarna şi nu în ultimul rând pentru că este...frig.

vineri, 17 decembrie 2010

Mintea odihnită a unui senator

Domnul acesta, un produs marca PDL Braşov, ar idei puţin, dar din păcate nu sunt fixe, sunt doar proaste. Şi pentru că de când a ajuns senator nu produs nimic concret pentru comunitate, Staicu a emanat pe final de an o idee năstruşnică. Cică la depăşirea limitei legale de viteză cu 20 km/h să se primească doar avertisment, fără amendă, care să expire după şase luni.

Cu alte cuvinte, în Braşov dacă ajungi să calci pedala până pe la 80 km/h nu te alegi decât cu o mustrare scrisă din partea organului. Şi după şase luni poţi repeta figura. Din punctul meu de vedere, o idioţenie mai mare nici că putea să scornească. Probabil că are mintea odihnită. Acum este de înţeles că atunci când foloseşti un VW Touareg este deranjant să te mişti cu 60 km/h şi nu prea te interesează de consecinţele pe care le-ar avea elucubraţiile tale pentru restul muritorilor de rând. Toate statistice arată că din cauza vitezei se moare pe capete în ţara asta. În UE pentru depăşiri de viteză te arde la buzunar de nu îţi mai vine a doua oară să o calci...iar la noi tot mărim limita de viteză. Să nu mai stea în trafic şmecherii după toţi amărăştenii care de frica unei amenzi au neobrăzarea să respecte limita de viteză.

Eu propun să se elimite definitiv limitele de viteză. Fiecare merge cu maşina în funcţie de caii putere şi de conştiinţă, iar de scăpat, scapă cine poate.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Candidatul altora

Dumitru Puchianu este personajul politic braşovean, trecut de la democraţi la liberali, a cărui înfăţişare nu exprimă prea mult optimism, iar unor mai slabi de înger le-ar produce chiar şi un fior rece pe şirea spinării. Cetăţeanul, om respectabil de altfel, îşi încearcă şi el norocul în nobila postură de candidat la primărie. Nimic deosebit şi ieşit din comun, poate doar faptul că este puţintel cam devreme pentru un asemenea anunţ. Dar fiecare cu boii lui, cum se spune în popor.

Ţinând însă cont de traseul său politic putem, fără să greşim prea mult, să susţinem că stimabilul domn Puchianu nu este chiar şi pe de-a întregul candidatul PNL. Şi tot pe baza istoricului său politic putem afirma cu toată responsabilitate că stimabilul în cauză este mai mult candidatul PDL. Astfel, liderul de necontestat al democraţilor braşoveni, George Scripcaru şi-a asigurat, cel puţin teoretic deocamdată, liniştea electorală pe partea dreptei.

Şi vin în sprijinul raţionamentului meu cu un fapt care este cel puţin ciudat la prima vedere. Parcul acvatic din cartieul Noua – fostul ştrand – a beneficiat până acum de trei inaugurări. Şi deşi primarul Scripcaru i-a tăiat de trei ori panglică, nici până în ziua de azi nu a fost deschis. Asta în ciuda faptului că „investitorul” chiar şi-a dat silinţa şi locul a fost amenajat corespunzător. Pe de altă parte, stimabilul domn Puchianu deţine şi el un parc acvatic suficient de cunoscut şi frecventat, amplasat undeva la ieşirea din Braşov. Datorită suprafeţei şi a investiţiei în zona Braşovului nu prea există o altă locaţie care să-i fie concurentă. Cu excepţia ştrandului de la Noua care, cel puţin pe perioada verii, i-ar fi produs suficient de multe neplăceri stimabilului domn din punctul de vedere al încasărilor. O coincidenţă reciproc avantajoasă. Scripcaru are ce inaugura în campaniile electorală, iar Puchianu îşi protejează afacerea.

Acesta este doar unul din numeroasele puncte comune, de interes personal şi de afaceri, dintre Dumitru Puchianu şi fostul său angajat Gheorghe Scripcaru, devenit între timp cosmopolitul George Scripcaru. Pe cei doi îi leagă prea multe, şi nu amintim aici decât afacerile cu tablă de la Sidex Galaţi, ca să nu fie în stare să se înţeleagă acum pentru o „amărâtă” de campanie electorală.

marți, 7 decembrie 2010

Şapte lucruri pe care le vreau de la RAT Braşov

Pentru că de la începutul anului am tot vorbit despre unele chestiuni legate de RAT Braşov şi până acum nu s-a întâmplat absolut nimic, am făcut o solicitare în baza Legii nr.544/2001 – privind liberul acces la informaţii de interes public prin care am cerut să se facă publice următoarele:

1. Care este stadiul implementării sistemului de supraveghere video din mijloacele de transport în comun ale RAT Braşov?

2. Care este strategia RAT Braşov privind implementarea sistemului de taxare pe mijloacele de transport în comun, pe unitate de timp, având în vedere că aparatele necesare acestui proces sunt deja instalate în toate autobuzele?

3. Care sunt veniturile din publicitate ale RAT Braşov pe anul 2009 şi pe primul semestru din 2010?

4. Care este procentul pe care RAT Braşov îl încasează din concesionarea serviciului de ridicări auto?

5. Prezentarea sondajelor de opinie privind prestarea serviciilor de transport public local de călători în municipiul Braşov, care sunt specificate în raportul anual de activitate al viceprimarului Gantz Miklos Sandor, la cap. 7 “Serviciul transport şi monitorizare”, pag. 9.

6. Care sunt încasările RAT Braşov din biletele vândute către pensionari, ca urmare a anulării gratuităţii la transportul în comun?

7. Care ar fi impactul economic asupra RAT Braşov daca s-ar acorda facilităţi de 50% reducere la transportul în comun pentru şomerii aflaţi în evidenţele AJOFM Braşov?

luni, 6 decembrie 2010

S-a dus dracului meseria de jurnalist

Zilele trecute, un fost coleg de breaslă m-a apostrofat că zicerile mele dintr-o conferinţă de presă nu reprezintă o ştire. Iniţial mă gândesc că poate omul are dreptate. Poate nu mai ştiu eu ce înseamnă aia o ştire, cu subiect şi predicat. Până când, aseară, văd o „ştire” scrisă de respectivul.

Şi începe aşa: „Zăpada a scos la treabă firmele de deszăpezire, Vectra şi Eurostrada, care au ieşit pe trasee încă de sîmbătă, de la ora 14.00.” Fantastic! Un eveniment deosebit de importat pentru oraşul nostru! Adică braşovenii trebuie informaţi că atunci când ninge firmele care sunt plătite din banii noştri îşi fac treaba.

Şi continuă: „Primele zone vizate au fost cele mai înalte (C.D. Gherea), podurile şi pasajele, cartierul Şchei şi traseul ocolitoarei. În Poaiana Braşov s-a intervenit chiar mai devreme, de la ora 10.00“, a declarat purtătorul de cuvînt al primăriei, Sorin Toarcea. O informaţie esenţială ne este oferită de purtătorul de cuvânt de la Primărie. Că cei care fac deszăpezirea au deszăpezit în prima fază zonele înalte. Este esenţial amănuntul mai ales că se referă la un fapt deja petrecut. Cu atât mai mult cu cât ni se precizează că în Poiana Braşov s-a intervenit cu vreo patru ore mai repede.

Mai departe: „Vectra a asigurat deszăpezirea cu 22 de utilaje, din care în prezent au rămas pe trasee zece, iar Eurostrada a intervenit iniţial cu 14 maşini, din care au mai rămas la lucru patru.
Sîmbătă, Vectra a utilizat 240 de tone de material antiderapant, iar Eurostrada a utilizat 100 de tone de material antiderapant.
Potrivit purtătorului de cuvînt al Primăriei, în acest weekend nu s-au înregistrat blocaje în trafic din cauza zăpezii, însă autorităţile atenţionează şoferii să îşi echipeze maşinile în mod corespunzător sau să se deălaseze cu mijloacele de transport în comun, pentru a reduce riscul ambuteiajelor şi accidentelor.”
Suntem mult mai liniştiţi acum. Faptul că Vectra a ieşit cu 22 de utilaje şi Eurostrada cu 14 ne face pe noi toţi să trecem mai uşor peste iarnă. În egală măsură precizarea legată de sutele de tone de materiale antiderapante împrăştiate precum şi sfaturile oferite de autorităţi ne arată grija şi responsabilitatea acestora pentru cei care plătesc taxe şi impozite.

Singura informaţie cu adevărat relevantă din ştirea cu pricina o reprezintă numerele de telefon ale celor societăţi care se ocupă cu deszăpezirea în Braşov.

Dacă asta reprezintă o ştire, în sens jurnalistic, înseamnă că tot ce ştiam eu despre acestă meserie s-a dus dracului. Şi eu ştiam că subiectul ar fi fost o ştire dacă era prezentat înainte de a ninge, înainte de a se produce evenimentul.  Sau în cazul în care utilajele de deszăpezire NU au ieşit pe stradă prompt, numărul lor NU a fost suficient, NU s-a intervenit acolo unde erau urgenţe, în trafic s-au înregistrat ambuteiaje....

joi, 2 decembrie 2010

Solidaritate masculină

Ieri primesc dispoziţie din partea nevesti-mii să cumpăr o varză murată din piaţa Astra. Scopul declarat era acela de a folosi leguma ţinută la saramură ca ingredient obligatoriu pentru prepararea unui set de sarmale.

La telefon am primit un o listă întreagă de parametri pe care trebuie să-i îndeplinească o varză murată în vederea realizării obiectivului propus, listă care s-a încheiat cu un drăgăstos „Vezi ce cumperi!”, dar care nu-mi suna deloc linistitor.

Bineînţeles că nu am reţinut prea multe dintre acele criterii de selecţie a verzei, dar ar fi fost peste puterile mele să identific una corespunzătoare. Drept pentru care m-am hotărât să-mi las soarta în mâinile vânzătorului din piaţă, oricare ar fi acela.

M-am oprit la prima tarabă unde am văzut că se vindea varză murată. Vânzătorul, un bărbat înalt, nu foarte gras, dar rumen la faţa, mă întreabă ce doresc.

- Vreau o varză murată! Domnule...îmi trebuie pentru sarmale, ştiţi dumneavoastră...! Dar să fie bună de sarmale că altfel îmi dă nevastă mea cu ea în cap.

Vânzătorul alege una cu grijă, mi-o arată triumfător, categorig nu pentru a-mi da acordul, ci pentru a se făli cu alegerea făcută, după care o câtăreşte şi mi-o întinde, ambalată într-o pungă de plastic.

- Să treceţi mâine să-mi spuneţi cum a fost varza, îmi zice el cu siguranţa specialistului care ştie că alegerile lui sunt cele mai bune.

Acasă primesc şi verdictul. Varza este bună. Şi nu pot să nu-i mulţumesc în gând vânzătorului rumen în obraji pentru solidaritatea de care a dat dovadă.

miercuri, 1 decembrie 2010

Prostia la putere!


Nu stiu cum s-a nimerit
Nu stiu cum s-a potrivit
Ca la noi prostia-i la putere.

Nu stiu cum s-a intamplat
Prin ce fenomen ciudat,
Ca puterea-i plina de putori.

Azi prostia e-n Senat
Sindicat si patronat
Azi prostia e-n foaier
Cazinou si minister
Prostul n-are nici un chef
Decat sa ne fie sef
Prostul n-are nici un rost
Decat sa ne mearga prost.

Nu stiu cum s-a nimerit
Nu stiu cum s-a potrivit
Ca la noi prostia-i la putere.

Nu stiu cum s-a intamplat
Prin ce fenomen ciudat,
Ca puterea-i plina de putori.

Azi prostia e un zid
Azi prostia e-n partid
Caci politica de gasti
I-o politica de prosti
Prostul nu e prost destul
Fara lantisor si ghiul
Dati-i prostului macar
Un celular.

Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!
Prostia la putere!

Nu stiu cum s-a nimerit
Nu stiu cum s-a potrivit
Ca la noi prostia-i la putere.

Nu stiu cum s-a intamplat
Prin ce fenomen ciudat,
Ca puterea-i plina de putori.

Prostul azi e bataus
Maine-i mare trepadus
Azi e coada de topor
Maiine-i mare senator
Prostul nu se sperie
Daca n-are perie
Protectorului la schimb
Ii trage limbi.

Prostia la putere

Prostia la putere