Criză mare în turismul braşovean

În Poiana Braşov, nu cu mult timp în urmă a avut loc o întrunire între nişte cetăţeni cu funcţii înalte în stat. Evenimentul s-a petrecut la una din zecile de locaţii cu pretenţii de hotel din cunoscuta staţiune, care îşi aşteaptă turiştii, străini şi autohtoni, cu preţuri occidentale. Evident că printre cei care au participat la reuniune s-au numărat şi o parte care, potrivit funcţiei deţinute, beneficiază de şofer. Nu de alta, dar problemele statului la care trebuie să se gândească nu le permit să se concentreze şi asupra şofatului.
După discuţiile care s-au încheiat în jurul prânzului, cei aproximativ 40 de participanţi s-au îndreptat către restaurant pentru binemeritata masă.
În astfel de situaţii, protocolul cere ca primii să fie serviţi şoferii, care bineînţeles mănâncă într-o altă încăpere. Teoretic li se aduce mâncarea înainte pentru că şefii lor pot pleca în orice moment şi nu este protocolar ca sărmanii oameni să pornească la drum cu stomacul gol.
Până aici nu este nimic deosebit şi nici nu pot spune că este interesant. Partea hazlie a început când unul dintre organizatori i-a cerut şefei de sală să ducă prima dată ciorbele şoferilor. Răspunsul a fost năucitor:

- Trebuie să mai aştepte! Nu avem suficiente tacâmuri!

Omul a stat un moment să proceseze informaţia, răgaz de care şefa de sală a profitat şi a dispărut în spatele uşilor glisante ale bucătăriei. Cel care se ocupa de organizare şi-a revenit destul de repede şi nu şi-a abandonat postul. I-a ţinut calea când femeia se îndrepta spre sala de mese cu o tavă plină de castroane cu ciorbă aburindă.

- Doamnă...şoferii trebuie să mănânce primii pentru că şefii lor nu vor sta după ei până termină de mâncat...

Din mers, femeia îi spune că va vedea ce se poate face după care se repede în restaurant cu ciorbele în mână.
Nu peste mult timp apare foarte multumită cu cinci linguri în mână pe care ar fi trebuit să le împartă la 12 persoane. Pentru că o astfel de împărţire este posibilă doar teoretic, şefa de sală s-a pomenit în faţa unei adevărate dileme. Dar experienţa şi-a spus imediat cuvântul.

- Care dintre dumneavoastră pleacă primii?, lansează ea provocarea.

Şoferii se uită miraţi la femeia cu şorţ alb şi la lingurile de inox pe care le ţinea în mână. După o foarte scurtă consultare se oferă şapte voluntari care îşi vor aştepta rândul la servitul ciorbei.
Tura a doua femeia vine cu trei linguri şi declară multumită:

- Am mai recuperat trei linguri de sus, de la restaurant! Imediat vin şi ciorbiţele!

Iar figura s-a mai repetat odată. În acest punct al desfăşurării evenimentelor am părăsit scena, dar am rămas cu o mare nedumerire: „ Cum poate o unitate turistică de genul acesta să ceară unui turist 100 de euro pe o noapte de cazare?”