Recent Posts

miercuri, 18 februarie 2009

Vânătoare portocalie de Ziua Îndrăgostiţilor

După ce i-au împrăştiat creierii lui Botorog pe toţi pereţii prefecturii – în sensul figurat al expresiei, şi după ce au măcelărit cu sadismul semidoctului limba română, cei doi „eroi”, Supremul şi Groful au avut nevoie de câteva momente de relaxare.
Şi unde se puteau destinde puţin şi deconecta de la grijile naţiunii decât la o partidă de vânătoare. A fost ales cu grijă, ferit de ochii curioşilor, fondul cinegetic de la Apaţa. Nu s-au dus să împuşte ţigani, ci animale.

Dacă în trecut vânătoarea era o îndeletnicire prin care se asigura hrana necesară supravieţuirii, cu timpul s-a transformat într-o ocupaţie aristocratică. High life – ul societăţii româneşti îşi petrece o bună bucată din timpul liber împuşcând animale sălbatice. Dacă deţii o puşcă de vânătoare şi măcelăreşti mistreţi împreună cu alţi potentaţi, categoric eşti asimilat înaltei societăţi. Şi oare ce îşi putea dori mai mult un băiat sărman din comuna moldoveană Buruieneşti, ajuns primar la un mare municipiu reşedinţă de judeţ. Din această ecuaţie nu putea lipsi brăneanul cu atitudinea chiaburului care consideră că îi aparţin deopotrivă şi pământuri şi oameni.

După cum spuneam, cei doi terorişti ai limbii române şi-au petrecut ziua de Sf. Valentin – Ziua Îndrăgostiţilor – iubind animalele. Să nu se gândească cineva că iubirea lor pentru sărmanele dobitoace ar avea ceva necurat. Şi-au exprimat dragostea împărţind cu generozitate gloanţe şi alice. Toate frustrările acumulate în ultima vreme s-au eliberat odată cu fiecare detunătură a prafului de puşcă. Cum pica un mistreţ le străluceau ochii de o plăcere aproape extazică. Epuizaţi, pentru că plăcerea trăită la intensitate maximă te secătuieşte de puteri, au încheiat ziua aşa cum se cuvenea. Un chiolhan vânătoresc cu proţap, ţuică şi vin fiert este finalul perfect aşteptat de orice vânător.

În aceeaşi zi a îndrăgostiţilor, Suprema, cea pentru care Supremul şi-a părăsit nevasta şi copilul, îşi petrecea timpul singură în cafeneaua unui mall din oraş. Acest fapt i-ar putea face pe unii cârcotaşi să susţină teoria conform căreia legătura dintre cei doi nu are nimic în comun cu Sf. Valentin, ci mai mult cu „ochiul dracului” cunoscut şi sub denumirea de „ban”.

6 comentarii:

Marius Ola spunea...

As avea o nedumerire... Cine a dat ţuica? Nu de alta dar şi Groful şi Supremul, dacă ar fi fost după ei, s-ar fiu murit de sete la respectivul chilhan.

Anonim spunea...

Maria Petraşcu :
La mine, la Făgaraş, e o vorbă; "Sa-i f..ă luna!" pe de altă parte ma gândesc că e bine să se ducă la vănătoare, poate îşi trag unulîn altul, în "piersicuţe"!
Cred ca termenul de chiabur ar trebui înlocuit cu cel de vechil. Se potriveşte mai bine cu faţa aia puhavă, de mistreţ scopit, cu furntea aia lată, ca firul de păr şi cu limbajul acela de lemn de bâtă de cioban!

razvan popa spunea...

@Ola
Nu stiu cine a dat tuica....

@Maria Petrascu
Nu avem noi norocul asta...sa-si traga in "piersicute".
Vechil sau grof - se potrivesc de minune, ai dreptate

flavius spunea...

Servus!
ei... ne emancipăm, Răzvan... Ne-am ajums! Păi cum, numai Ţiriac şi ai lui? Mă mir că abia acum au ajuns poveştile astea... vînătoreşti la urechile noastre.
Toate cele Bune!

razvan popa spunea...

Au ajuns intamplator ca altfel....
Proverbul cu prostul care nu e prost destul pana nu e si fudul, banuiesc ca il cunosti!

ionutu spunea...

Salut,
e prima dată (într-un an de zile) de cînd am blog, cînd recurg la această metodă de spam. :D
Cred însă, că pentru această cauză, merită efortul. Alătură-te şi tu campaniei No more shit (căcat de cîine sub tălpile noastre).
Tu nu eşti sătul de atîta rahat de cîine?