Autocenzură, obedienţă şi pupincurism

„O să promovăm un proiect de lege care să reglementeze afişajul stradal în campania electorală. Aşa cum televiziunile funcţionează după o lege în perioada de campanie, aşa va trebui să reglementăm şi afişajul stradal pentru a nu se mai ajunge la abuzurile de acum ale primarului!”
„Vom solicita un control al Curţii de Conturi la Primăria Braşov, dar vom cere o echipă de la Bucureşti pentru că în cei de la Braşov nu avem încredere!”

Cele două fraze au fost enunţate de nimeni altul decât „proaspătul” deputat Constantin Niţă în prima conferinţă de presă după alegeri. Primul enunţ poate fi considerat o prostie. O utopie, o aberaţie sau pur şi simplu o idee spusă la nervi. Poate fi considerată orice, dar din punct de vedere jurnalistic este o ştire.

Cea de-a doua înşiruire de cuvinte vrea să arate că inspectorii Curţii de Conturi Braşov sunt fie incompetenţi, fie corupţi atunci când vine vorba de Primărie şi măreţul ei conducător. Şi aceasta poate fi considerată o părere politică sau o afirmaţie fără acoperire, dar în orice caz nu poate fi ignorată pentru că este o ştire de presă.

Şi totuşi, „extraordinara” presă din Braşov, cu excepţia căncescianului „Braşovul Tău” nu a catadicsit să preia informaâia. M-am întrebat, fireşte, care au fost motivele pentru care au preferat să scrie bla bla – uri de genul „mulţumim electoratului..., nu înţelegem de ce au votat aşa..., am avut o campanie curată...”, şi altele, iar cele două ştiri au fost ignorate.
După o îndelungată, atentă şi profundă analiză am identificat două posibile răspunsuri:

1. Lipsa de profesionalism şi incompetenţă. Incapacitatea de a face diferenţa între o ştire de presă şi părerile politice ale unui parlamentar.

2. Autocenzură, obedienţă, pupincurism.

Cred că prima variantă nu stă în picioare. Pot înţelege că unul din ziariştii prezenţi la conferinţa de presă este lipsit de expe rienţă şi profesionalism. Poate nu a fost atent sau poate nu i se pare important. Dar atunci când în nici unul dintre ziarele la care scriu nu publică una dintre cele informaţii, este evident că prima variantă se exclude din start.

Şi atunci rămâne valabilă varianta nr.2. Din obedienţă şi dintr-un impuls pupincurist, presa braşoveană a ajuns să se autocenzureze ca în vremurile de glorie a comunismului. Deontologii presei locale au ajuns să nu mai publice nici un fel de informaţii care ar putea perturba liniştea spirituală a suveranului local. Curg râuri de cerneală despre fiecare râgâitură eliberată de primul bărbat al oraşului. Informaţiile care pot aduce leziuni personalităţii Unicului nu sunt demne de a fi publicate. Presa din Braşov este liberă. Ea doar se autocenzurează pentru că este servilă, umilă şi îi place să-l pupe în cur pe Scripcaru.