PDL, partidul extremelor

Copiii nu sunt vinovaţi pentru păcatele părinţilor. Cu toate acestea nu pot să nu remarc ironia sorţii care ne pune în faţa unei situaţii de-a dreptul interesante. Florin Postolachi, mare revoluţionar în 1987 – după cum se autoproclamă, este coleg de partid şi de candidatură cu un anume Florian Staicu. Amândoi sunt în PDL. Poate că unii se întreabă ce este atât de ironic că un fripturist – oportunist ca Postolachi să fie coleg de partid cu acest Staicu, un traseist politic, şters, insipid şi poate la fel de oportunist ca revoluţionarul.

După ieşirea în stradă a muncitorilor de la Steagu Roşu, în 1987, partidul comunist a decis că este nevoie de schimbări radicale în conducerea organelor braşovene, incapabile să prevină un asemenea incident incalificabil. Întreaga conducere a Miliţiei Braşov a fost demisă dintr-un condei. Şef peste miliţienii de aici a fost adus de la Prahova, colonelul Staicu. Misiunea: anchetarea şi identificarea elementelor instigatoare şi sabotoare care au stârnit revolta. Omul şi-a făcut treaba cu simţ de răspundere. Cu atâta sârguinţă şi-a îndeplinit misiunea încât unii anchetaţi mai poartă şi acum urmele zelului cu care Staicu a dat curs însărcinărilor primite de la partid. Investit cu puteri depline, a devenit în scurt timp spaima anchetaţilor, a subordonaţilor dar şi a procurorilor care lucrau la caz.

În decembrie 1989, la conducerea Miliţiei din Braşov se afla acelaşi col. Staicu. Revoluţie, nebunie, oameni pe stradă, toată lumea strigă împotriva regimului. Singurul care crede că are puterea de a întoarce cursul lucrurilor este Staicu. Dă ordin să se tragă în demonstranţi. A fost prea mult. Adjuncţii care nu mai vedeau nici o scăpare, l-au luat pe sus şi l-au sechestrat în sediul Miliţiei până când lucrurile s-au mai calmat. Evident că după aceea a fost schimbat.

Colonelul Staicu este nimeni altul decât tatăl lui Florian Staicu. Aici apare, după umila mea părere, ironia. Pe aceeaşi listă de partid se află victima şi fiul călăului. Revoluţionarul şi urmaşul torţionarului. Nu-i aşa că este amuzant?