Recent Posts

marți, 4 noiembrie 2008

Presa de doi bani

Am încercat de nenumărate ori să înţeleg cum funcţionează mintea ziaristului braşovean. Frustrat, luat la şuturi de şefi postaţi pe funcţii din cu totul alte considerente decât cele profesionale, prost plătit şi muncit ca un sclav pe plantaţie. Văd aproape în fiecare zi zmei care se laudă cu flerul şi agresivitatea lor tipic jurnalistică. Îi văd pe câte unii cum dau lecţii politicienilor despre cum şi ce ar trebui să facă. Alţii ajung până la a încălca regulile de bun simţ în limbajul cu care se dresează interlocutorului de la o conferinţă de presă. Mai sunt vreo doi aşa numiţi „ziarişti cu ştate vechi” care nu suportă să participe la conferinţe la care nu sunt prezente personalităţi – le-aş numi frustrări ale unora care nu-şi pot depăşi condiţia de jurnalist second – hand.

Şi totuşi, toată această gaşcă pestriţă este încununată de o laşitate care egalează dispreţul cu care politicienii îi tratează pe fraierii ce pun ştapila şi stau cu gura căscată la promisiunile lor. Sunt laşi pentru că nu au curajul de a spune lucrurilor pe nume decât atunci când sunt siguri că nu-i aude nimeni. Sunt laşi pentru nu ridică privirea din pământ atunci când şeful îi cheamă la raport. Sunt laşi pentru că nu sunt în stare să-şi impună punctul de vedere cu privire materialele care nu au trecut de cenzura politică a ziarului.

Spunea unul dintre ei că politicienii braşoveni vor să scoată castanele din foc cu mâna presei şi că aşteaptă anchete de la ziarişti care să lovească în adversari. Că politicienii nu sunt destul de bărbaţi încât să-i facă de ruşine în faţa naţiunii pe ceilalţi care fac afaceri mai puţin curate. Cu alte cuvinte, vor să curgă sânge politic, să-şi dea aleşii neamului pumni în gură şi picioare în spate.

Dar atunci când începe spectacolul şi când din întâmplare (sau nu) ţinta este „primul bărbat al Braşovului”, se întorc cu spatele şi se fac că nu observă nimic. Te duci atunci la ei şi îi întrebi, din pură curiozitate, de ce nu scriu nimic în ziarele la care lucrează
- Politica ziarului! Nu am ce face, nu e ziarul meu – vine răspunsul servit cu nonşalanţă oferindu-i scuza perfectă.

Şi atunci stai şi te întrebi cine are mai multă sau mai puţină bărbăţie. Cine este mai laş? Politicianul care nu vrea să-şi atace adversarul la baionetă sau jurnalistul care nu îndrăzneşte să-şi supere şeful cu materiale politice incomode? Politicienii sunt în dese rânduri invitaţi să demisioneze, să plece din partide sau să stea acasă la cratiţă dacă nu le convin anumite lucruri.

Aceeaşi regulă ar trebui să se aplice şi la ziariştii care sunt cenzuraţi ca în vremurile bune ale comunismului, care sunt călcaţi pe beregată de patroni şi care sunt ameninţaţi cu strânsul degetelor la menghină dacă au inconştienţa de a aşterne pe hârtie chestiuni care pot deranja confortul intelectual, moral şi psihic al iubitului conducător. Să stea acasă dacă nu sunt în stare să-şi facă meseria. Sau să măcar să dea sonorul mai încet că povestea cu aruncatul pietrei este valabilă şi aici...

13 comentarii:

Ovidiu Eftimie spunea...

Problema se iveşte când interesele patronatului sunt aceleaşi cu ale politicianului atacat.

Cam cum aş putea eu să-l conving pe patron să mă lase să public un material împotriva celui care asigură un flux de bani către firmă? E ca şi cum tu ai ataca pe miliardarii ce finanţează partidul din care faci parte.

Presa de doi bani este o oglindă vie a României de doi bani şi politicii de doi bani. Ce credeai că noi suntem mai breji?

Răzvan Popa spunea...

Într-o vreme, când făceam parte din acea beaslă chiar credeam ca sunte mai breji.
Acum mi-am dat seama ca nu este aşa. Este foarte corect. Aceşti politicieni îşi merită presa, iar ziariştii îşi merită patornii.

Anonim spunea...

Sunt ziarist in Brasov si, ca sa raspund la ultima intrebare din postul tau, consider in mod categoric ca mai lasi sunt politicienii care nu-si ataca adversarul la baioneta. Mai ales ca in acest caz, nominalizarea celui si, sub el, a celor care controleaza panotajul nu e chiar un atac la baioneta.

Răzvan Popa spunea...

Dar cât de laş este un ziarist care nu este în stare să facă o anchetă serioasă pe această temă? Eu am dat un nume şi un capăt de informaţie de unde se poate începe o anchetă. Vreau să văd ancheta...Dacă nu...rămân la părerea mea!

Sebeni spunea...

Uite, in loc de comentariu, un text postat pe blogul meu in urma cu vreo doua zile. In loc de raspuns...


In ultimele zile, toti cei cu care imi petrec zilele la munca sunt, parca, apucati de streche. Prinsi in febra alegerilor, oamenii, de la colegi si pana la candidati si sefii lor, numai despre asta discuta, numai cu asta se ocupa. Si cum eu sunt un ziarist harsait prin presa, care a vazut multe si a auzit si mai multe in cei 18 ani de presa, stau adesea si ma uit zambind la ei, precum batranii de langa cuptor. Am intrat pe amr si sunt fericita la gandul ca in 30 de zile se reinstauleaza atat de frumoasa rutina, cea de care mi-e dor atunci cand lipsesc din oras, din tara, de pe continent. Nu stiu voi cum sunteti, dar mie mi s-a cam luat si de politica, si de alegeri, si de cei care profita de acestea pentru a-si urca urgent sacii in caruta fara a mai tine cont de lipsa lor de pregatire sau de talent, de discursuri, de pronosticuri si de tot.Si mai vreau ca atunci cand stau in fata televizorului pentru a-mi trage sufletul o juma de ora, sa nu-mi vad colegii de breasla pusi in situatii penibile, umilitoare, jenante. Cam asta vreau...Dar, la norocul meu, mai am pana cand voi avea ceea ce vreau. Vorba `ceea: cine are noroc, are. Cine n-are, n-are.

Anonim spunea...

,, Am încercat de nenumărate ori să înţeleg cum funcţionează mintea ziaristului braşovean..,,
Ha! Ha! ha! Nu te mai munci degeaba, coane!!!!N-ai reusit s-o faci nici cand erai ziarist si, rapus de atata gandire, ai optat pentru un oscior pe presul politicianului Nita...

Răzvan Popa spunea...

Pentru anonimul curajos...

Eu, spre deosebire de alţii, am avut decenţa să plec din presă şi să îmi asum o apartenenţă politică. Nu ştiu la care potentat rozi tu oscioare...poate vei avea curajul să ne şi spui...

Eu nu m-am dat jurnalist lingând funduri pe la Primărie. Iar dacă te deranjează că există PSD, poate pui o vorbă bună undeva şi reistaurăm partidul unic.

Sebeni spunea...

razvane, am scris de tine pe blogul meu. mi-am exprimat acolo opinia. te invit sa vezi. e de bine...

Anonim spunea...

Ok, ca sa transam subiectul. Presa e „de doi bani“, sa spunem. Stii bine cum e, ai fost in presa si nu ai iesit din bransha in urma unei aprige mustrari de constiinta pe tema statutului de ziarist local. Dar atunci accepta ca politicienii sunt „de mult mai multi bani“

Răzvan Popa spunea...

Nu sunt mai breji nici politicienii. Niciodată nu am afirmat aşa ceva.

Şi dacă citeşti cu atenţie materialul observi că am şi scris acest lucru.

Cînd eu am lucrat în presă era altceva. Se mai făcea o anchetă, un reportaj ...se mai mişca ceva. Acum nimeni nu face nimic pentru a nu-l supăra pe Scripcaru.Sau pe Niţă sau pe Căncescu sau pe alţii.

Anonim spunea...

Care e mai vinovat? Ala care lucreaza la privat, castiga cat castiga si ii tzatzaie partile moi ca zboara daca nu e cuminte? Sau ala care are o demnitate publica, a beneficiat candva de votul oamenilor, invarte sume cu muuuulte zerouri obtinute in niciun caz gratie geniului sau antreprenorial si pentru care legea si interesul public sunt notiuni vagi, bune numai pentru discursuri? Excludem de aici ziaristii care primesc alte beneficii decat salariul ca sa scrie ceva. Nu vreau sa intram in polemica, dar sincer: ziarist caruia sa ii pese de cititor si de ce ii ofera am mai vazut; politician caruia sa ii pese cu adevarat de alegator niciodata pana acum. Cel putin de prin 1947 incoace...

Răzvan Popa spunea...

Există "excepţii" şi de o parte şi de alta.

Nu am făcut referire la ziarist ca persoană. Am acuzat practicile presei şi modul cum reacţionează în acest moment...

Şi chiar vreau să intrăm în polemică...poate iese ceva bun de aici.

Anonim spunea...

www.razvanrules.blogspot.com
vezi cum sta treaba, razvane. popa