Recent Posts

marți, 16 iunie 2009

„Pleonasmul” care conduce Braşovul

Atunci când spui „Scripcaru este mitocan!” evident că dai glăsuire unui pleonasm. Atunci când spui „Scripcaru este bădăran!”, „Scripcaru este mincinos!” sau „Scripcaru este nesimţit!” emiţi tot un pleonasm.
Spun aceste lucruri pentru că în ultima săptămână mi s-a confirmat o asemenea teorie – dacă mai era nevoie. Când nu are argumente, iar intelectul nu-l mai ajută, având în vedere exerciţiul slab din anii precedenţi, primarul George Scripcaru face ceea ce un individ semidoct de teapa sa ştie să facă. Adică să mănânce rahat despre cel care „impertinenţa” să nu fie de acord cu acţiunile lui. Fapul că se comportă ca o ţaţă în piaţa Astra a devenit ceva cotidian, dar cred totuşi că unele lucruri trebuie lămurite. Nu de alta, dar se pare că-i lipsesc cele două parţi ale organului care dau aşa numita bărbăţie, din moment ce nu are curajul să-mi spună lucruri în faţă. Bârfeşte pe la colţuri ca o babă ştirbă şi obosită.
Şi ca să nu o lungesc foarte mult vă spun că zilele trecute „onorabilul” primar le explica unora şi altora cum că domnia sa m-a ajutat pe mine, că mi-a dat bani şi alte asemenea elucubraţii ce pot fi emanate doar de mintea odihnită a celui din proverb. Din acest motiv îi adresez public epistola de mai jos pentru ca lucrurile să nu rămână nelămurite.

„Domnule primar, nu m-aţi ajutat niciodată cu nimic, nu pentru că nu aţi putut, ci pentru că nu am avut nevoie niciodată de ajutorul dumneavoastră. Vă rog să faceţi un efort intelectual şi să vă amintiţi câteva aspecte din viaţa dumneavoastră, pe vremea când vă chinuiaţi, în calitate de viceprimar să terminaţi o facultate, simultan cu liceul.
În acele vremuri, în care vă numeaţi Gheorghe nu George şi despre care nu e nici o mirare că nu vreţi să vă amintiţi, eu lucram ca jurnalist. Dumneavoastră reuşeaţi cu greu să legaţi, într-o formă coerentă şi inteligibilă, patru, cel mult cinci cuvinte. Iar propoziţia care vă ieşea pe gură era un adevărat exemplu de măcel al limbii române. Cu un sadism greu de imaginat ne bombardaţi urechile cu dezacorduri şi greşeli gramaticale încât pentru a scrie o ştire cu informaţiile oferite de dumneavoastră era un supliciu intelectual. Nu v-am făcut de râs, cu toate că nu mi-ar fi fost greu. Din contră, vă sfătuiaţi cu mine despre ce, cum şi ce să spuneţi, fără să vă cer un leu.
Aveţi acum neobrăzarea să afirmaţi că eu nu ştiu să citesc de pe pliculeţele de ness. Vă avertizez că în privinţa, cititului, vorbitului şi a scrisului nu depăşiţi în faţa mea statura unui gândac de bucătărie.
Nu fiţi necăjit şi nici nu trebuie să aveţi frustrări din această cauză. Capacităţile dumneavoastră intelectuale vă oferă doar posibilitatea de a arunca cu dejecţii, fără să aveţi şi argumente pertinente.”

luni, 15 iunie 2009

Ruşinică primarului!

Faptul că presa „liberă” din Braşov nu are minime elemente conduită profesională să publice un comunicat, rezultat al atacului la persoană înfăptuit de cetăţeanul George Scripcaru împotriva cetăţeanului Răzvan Popa, nu mai miră pe nimeni. Din aceste considerente îmi iau libertatea de a publica pe blogul meu, comunicatul semnat de mine.

Este cel putin ruşinos că „domnul” primar George Scripcaru, orbit probabil de faptul că nu toată lumea i se supune aşa cum şi-ar dori, nu reuşeşte să îşi asume o serie de greşeli şi încălcarea protocolului de colaborare locală între PSD şi PDL. În loc să lamurească această situaţie, „domnul” primar emite aprecieri jignitoare la adresa celor care denunţă problemele de ordin politic. Ba mai mult, Scripcaru, în totală necunoştinţă de cauză, confundă persoanele de la Direcţia Judeţeană pentru Tineret la care face referire că nu s-ar prezenta la serviciul plătit din bani publici. Primarul ar trebui să îşi verifice oamenii puşi de dânsul şi PDL în funcţii administrative în aceeaşi direcţie, care în ultima perioadă abia au fost vazuţi la faţă acolo unde îşi primesc acel salariu plătit de stat. Fiind prea ocupaţi cu activităţi electorale în sprijinul PDL şi Eba. Şi mă opresc aici, fară să pomenesc şi alte aspecte legate de cum îşi indeplinesc unele persoane numite de domnia în funcţii publice, atribuţiile de serviciu.
După ce va cerceta aceste aspecte, cetăţeanul George Scripcaru va trebui să îşi ceară scuze pentru grava eroare şi dezinformare pe care a comunicat-o presei şi opiniei publice în stilul deja obişnuit al domniei sale de a arunca cu noroi în alţii, fără să se uite în propria ogradă să vadă problemele de acolo. Cât despre neregulile cu ness expirat la secţiile de votare nici acum „domnul” primar nu recunoaşte că Primaria a greşit neverificând produsele şi, în plus, într-o emisiune televizată de un post naţional chiar purtatorul de cuvânt al Primăriei recunoaşte că s-a inscripţionat greşit termenul de valabilitate de către firma producatoare.
Şi ca să trecem de la ness la „jucării”, îl anunţ public pe primar că în perioada următoare ne putem apleca mai mult asupra unor aspecte legate de tunurile imobiliare date de apropiaţi ai domniei sale sau de modul în care sume uriaşe din banii publici sunt dirijate către clientela de la PDL. De asemenea mai putem discuta şi despre cum primarul a trecut în mai puţin de un an de la un modest apartament la o vilă de lux în Scheii Braşovului, despre cum o firmă apropiată lui George Scripcaru controlează toată publicitatea stradală din oraş sau despre ce comisioane şi în buzunarul cui au ajuns, oferite de dezvoltatorii imobiliari, pentru a construi în Municipiul Braşov.
În concluzie, calomnia si dezinformarea nu sunt arme onorabile pentru un primar si un politician corect cum se pretinde a fi „domnul” Scripcaru!

14.06.2009 Purtător de cuvânt PSD Braşov
Răzvan POPA

miercuri, 10 iunie 2009

O altă scrisoare pentru liceeni

Celor care nu au înţeles absolut nimic din scrisoarea lui Tudor Chirilă adresată unei generaţii de liceeni labilă psihic şi care se dezvoltă fără nici o noimă, le ofer o altă variantă.

Noi am pierdut. Dar voi, mai aveţi o şansă...Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi am crezut că toţi vom progresa şi ţara o să aibă o scăpare. Noi ne-am înşelat. Erau lucruri mult mai importante decât Cola şi banenele. Femei, băutură, prafuri sau iarbă. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul ăsta împuţit. Nişte fraieri. Mai bine stăteau aici, nici nu trebuiau să muncească, se plângeau că sunt şomeri şi poate primeau şi ajutor social. Era suficient. Voi însă, voi aveţi o şansă. Nu vă luaţi după ei. Nu plecaţi. Voi aveţi şansa.
Gândiţi-vă la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti.Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre tva şi despre cum ai putea să-l furi, dar nu vă e foarte clar. Ăsta este drumul dacă îi urmaţi pe cei care au experienţă şi au mai făcut lucrul acesta. Cu cât furaţi mai mult, cu atât veţi avea mai mult fără să vă rupeţi cârca muncid ca proştii, iar copiii copiilor voştrii vă vor moşteni averea şi nici ei nu vor trebui să muncească cinstit. Asta este şansa.
Nu are rost să citiţi. Nu citiţi decât Click, Can Can sau Libertatea. Citiţi doar ce vă pică în mână şi are legătură cu lumea mondenă. Nimic nu e mai important decât să fi la curent cu ultimele noutăţi din lumea show bizz – ului. Să nu fiţi uniţi. Să nu vă înhăitaţi. Pentru că dacă faci parte dintr-o haită de oameni deştepţi trebuie să te supui regulilor şi poate chiar să împarţi ceva cu ei. Unul singur dintre voi s-ar putea să fie mâncat. E foarte bine. Unul mai puţin. Nu trebuie înlocuit. Vă rămâne mai mult vouă. Trebuie să-i dominaţi. Cu gândul că veţi fura mai mult ca ei. Asta e calea cea simplă care vă va asigura un viitor liniştit. Ce-o să faceţi cu milioanele? Ce-o să faceţi cu munţii de bani? O grămadă de lucruri. Vă puteţi permite orice. Nimeni nu vă îndreabă câte clase aveţi şi ce ştiţi să faceţi. Trebuie să ai vilă şi o maşină ultimul răgnet.
Profesorii sunt nişte amărâţi idealişti care nu au fost în stare să-şi facă un rost în viaţă. Vă sâcâie şi vă obligă să învăţaţi. Mai important este câţi bani au părinţii voştrii. Profesorii merită dispreţul vostru pentru că banii părinţilor voştrii vă reprezintă. Vă reprezintă mărimea portofelului. A sosit vremea pumnului în gură şi a bodiguarzilor. O să călătoriţi, iar copii francezi învaţă carte, englezii la fel. Nişte fraieri.
Hoţii de la putere nu vă pot spune cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nici nu are importanţă. Sunt morţi oricum.
Nu vă pot spune care a fost influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce Eminescu este un romantic întârziat. Repet, nu are nici o importanţă. Nerelevant pentru ce o să faceţi voi. Ei vor şti să vă înveţe doar să furaţi. Fiţi foarte atenţi la ce vă învaţă. Calea asta nu se va înfunda niciodată.
Băgaţi în voi iarbă şi alcool. E distracţie maximă. Alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie şi mijloc şi scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe despre cum se fură tva – ul şi nu se plătesc taxele la stat, cu cât veţi şti mai mult cum se trag ţepe, cu atât veţi fi mai înalţi. Veţi domina lumea. Nu e nimic mai frumos decât să ai bani. Europa cumpără inteligenţă.N-au decât să cumpere. România nu cumpără nimic, pentru că aici nu e nevoie de inteligenţă. Cu cât e mai multă inteligenţă, cu atât se fură mai greu.
O să auziţi toată viaţă de Napoleon şi Nicolae Titulescu. Doi indivizi, care nu au avut nici Lamborghini şi nici nu au apărut măcar odată în Click. Dar ştiu cei care vă pomenesc de morţii de acum sute de ani despre Poponeţ, despre Iri şi Monica sau despre drama Mihaelei Rădulescu combinată cu un puşti frustrat şi alungată din casă de soţul dependent de orgii sexuale?
Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în abilitatea de a înşela şi de a fura în aşa fel încât să nu-şi dea seama autorităţile.
Cu cât veţi fi mai mulţi, cu atât îi veţi sufoca pe cei care vor să facă bine şi să vă strice şmenurile din care puteţi câştiga uşor bani mulţi. Nu e imposibil. Daţi scrisoarea asta mai departe şi răspândi-vă precum lăcustele.
Trebuie să-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Să aveţi modele din băieţii de bani gata. După 39 de ani le va rămâne o listă lungă de femei. Trofeele astea contează. Când îmbătrâneşti te cuplezi cu una mai tânără. Nu veţi fi niciodată singuri. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii sunt Calea.
Dacă nu reuşiţi ceva, resemnaţi-vă. Capul plecat, sabia nu-l taie. Nu protestaţi, nu luptaţi pentru că atrageţi atenţia. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti cum să păcăliţi mai eficient şi fără probleme statul. Apoi veţi vedea că legile sunt proaste şi puteţi fura şi mai mult. Veţi vedea că nu e nevoie să le schimbaţi.
Şansa vine odată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Dacă nu vă sadisfac setea de bani şi de putere puteţi să-i lichidaţi. Lor nu le va fi greu. Ei vor avea doar gloria, dar voi veţi avea puterea. Liderii trebuie să fie dintre voi pentru că trebuie să-i puteţi manevra după cum doriţi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Altfel veţi pieri odată cu noi. Şi atunci ei vor câştiga. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine.
Salvaţi-vă!Salvaţi-ne!Este o singură cale. Lupta pentru putere şi bani. Şi când veţi fi câştigat această luptă, de- abia atunci veţi cunoaşte să luptaţi cu adevărat!!!
Nu vă amăgiţi cu prezentul...Salvaţi-vă în viitor!Noi am pierudut! Voi? Ce faceţi?

sâmbătă, 6 iunie 2009

KFC este de căcat

Jur solemn şi public să nu mai calc niciodată în restaurantul KFC din Piaţa Sfatului. Nu ştiu dacă ce s-a întâmplat acolo este din cauză că sunt eu ghinionist, că tot personalul se trage din combinaţia ciudată dintre latini şi slavi (balcanici) sau doar pentru că acolo lucrează nişte români idioţi şi nesimţiţi. Prima experienţă urâtă cu invenţia generalului american din Kentucky a fost când am vrut să mănânc o porţie de orez cu file de pui. Cu un rânjet cretin pe faţă, vânzătoarea m-a anunţat că am de aşteptat aproximativ trei minute. După 15 minute încă nu primisem orezul. I-am atras atenţia că stau de ceva vreme şi mi-a replicat că va fi gata imediat. După alte 15 minute mi-a întins sictirită porţia de pui. Mi-am cerut scuze că am avut impertinenţa să o deranjez şi am plecat.
A doua oară m-am hotărât să cumpăr tot orez cu pui, numai că de data aceasta la pachet. Am comandat, am fost servit rapid, dar după o jumătate de oră, când mi-am desfăcut pachetul am constatat cu oarecare stupoare că lipsea puiul. Am plătit pui cu orez şi am primit doar orezul.
Cea de-a treia experienţă nefericită la KFC le-a pus capac la toate. A fost picătura care a umplut paharul.
Împins de foame şi de ora oarecum târzie la care nu prea ai foarte multe alternative în centrul oraşului descind din nou la KFC. Imi comand o porţie de „crispy”, cu tot tacâmul – cartofi prăjiţi, suc, sos şi chifle. Îmi iau şi un „Adevărul de seară” şi mă pun pe înfulecat. Aveam în faţă cinci fileuri „crispy”. Am mâncat trei şi am rămas fără chifle. Mă ridic de la masă şi mă duc să mai comand două chifle. Arunc o privire scurtă în urmă ca nu cumva să se aşeze altcineva pe locul meu. Nu are cum. Am lăsat ziarul deschis, pachetul de ţigări lângă tavă. Plus că mai aveam mâncare pe farfurie. Îi cer vânzătoarei două chifle, plătesc şi mă întorc la masă. Totul a durat cel mult un minut şi jumătate. Nu fac mai mult de doi paşi cu chiflele în mână că observ că masa mea era goală. Nu tu mâncare, tavă, ziar sau pachet de ţigări. Nu-mi vine să cred. Angajata care face curat printre mese mi-a aruncat totul la gunoi. Stau ca prostul cu chiflele în mână, între mese şi mă uit la locul unde ar fi trebuit să mă aşez. Mai nutresc speranţa că mâncarea mea a fost mutată pe o altă masă. O speranţă deşartă care se confirmă după ce dau un ocol prin restaurant cu chiflele în mână. Le pun pe o masă şi mă adresez fetei responsabile cu debarasarea. Încercam o stare ciudată, un amestec de idignare, mirare şi nervi.
- Domnişoară...fiţi amabilă, dar mi-aţi aruncat mâncarea la gunoi!
Fata se uită la mine cu o privire tâmpă, se sprijină în mop şi-mi răspunde:
- Cine? Eu?
- Da...stăteam acolo şi m-am dus să-mi mai cumpăr nişte chifle, dar nu terminasem de mâncat...
Cu aceeaşi privire, reflectare perfectă a coeficientului de inteligenţă, trece la atac:
- Da’ ce ...m-aţi văzut pe mine aruncând ceva la gunoi....
Mirarea dispare şi rămân cu nervii şi idignarea, dar încerc să mă stăpânesc şi să mă port decent.
- Domnişoară...era o tavă cu mâncare, cu un ziar deschis lângă şi un pachet de ţigări. Erau ale mele şi le-aţi aruncat la gunoi.
- Se poate, răspunde ea idiferentă şi schimbă mâna de sprijin de pe mop. Am debarasat vreo cinci mese, se poate să fi fost şi a dumneavoastră.
Dispare şi idignarea. Rămân doar nervii pe care fac eforturi să-i ţin în frâu.
- Păi şi eu ce fac acum? Cum se poate să aruncaţi ceva de pe masă, când habar nu aveaţi dacă mai stă cineva acolo. Este inadmisibil!
Fata ridică din umeri şi priveşte în gol.
- Ar fi trebuit să-mi spuneţi că mergeţi doar să cumpăraţi chifle, spune ea. Eu de unde să ştiu...Atâta lume lasă tăvile pe masă....
Fac ochii mari. Simt cum tot sângele mi se urcă la cap. Pur şi simplu nu am replică. Îmi vine să-i ard una peste faţă, să mă ţină minte câte zile o avea.
- Cum...nu se poate...nu vă uitaţi dacă mai e mâncare ....este incredibil. Eu ce fac acum ...Vă bateţi joc de clienţi....Sunteţi nişte....
Domnişoara cu pricina are aceeaşi expresie a feţei care cere pumni. Nu înţelege de ce sunt atât de idignat. Ea are de făcut o treabă. Cei doi neuroni foarte ocupaţi cu coordonarea curentă a fizicului nu trebuie să facă nici un efort pentru închegarea altor procese cognitive mai complexe.
Uit şi de chifle şi de şeful de unitate căruia ar fi trebuit să-i reclam incidentul şi ies din restaurant vorbind singur ca un moş sclerozat. După ce am luat o gura de aer răcoros de munte mi-am mai revenit şi mi-am jurat să nu mai calc niciodată la KFC.