Recent Posts

marți, 18 ianuarie 2011

Acces direct vs.politică

Câteodată stau şi mă întreb dacă mai avem vreo şansă de scăpare. Şi nu mă refer la criza în care ne bălăcim cu o plăcere sado masochistă, ci la noi ca societate. Ca indivizi, ca popor cu un nivel de ipocrizie peste limita normal acceptată în UE din care cu mândrie spunem că facem parte. În paranteză fie spus suntem membrii doar din punct de vedere politic şi geografic. La nivel social şi comportamental ne potrivim mult mai bine cu societăţile din America latină sau Africa centrală.

Nu există român în ţara asta care să nu învinuiască politicienii pentru orice. Toţi se arată scârbiţi de politică, de parlamentari, de guvernanţi şi de tot ce intră în contact cu aceştia. În mintea lor societatea este într-un declin aproape ireversibil din cauza politicienilor. Nivelul de trai, confortul personal şi insuccesele pe plan familial sau profesional sunt, în ochii românilor, cauzate de politicieni. Dacă întrebi pe stradă nouă din zece persoane susţin că nu mai urmăresc la televizor polica şi tot atâţia declară răspicat că nu mai au încredere în politicieni şi nu se mai duc la vot.

Şi în tot acest timp societatea noastră devorează pur şi simplu emisiuni de genul „Acces direct” unde viaţa bate filmul şi de fiecare dată audienţa bate recordurile. Un asemenea spectacol de un penibil ieşit din comun a avut loc ieri la emisiunea de la Antena 1. O doamnă, fostă soţie a mult mai celebrului Horia Moculescu, s-a prezentat în platou alături de un cetăţean, tot fost partener de viaţă (cu acte) cu care avea de împărţit ceva. Nu am înţeles foarte exact ce. Ideea este că doamna respectivă a turuit aproximativ 15 minute fără pauză chiar de când a intrat în platou. Coafată, atent machiată, cu unghiile date cu lac cu foarte mare grijă nu a evitat să aprecieze că domnul a folosit prea mult parfum ceea ce o îndreptăţeşte să tragă concluzia că respectivul este într-o oarecare stare de putrefacţie. La fel cum nu a ezitat să-l învinuiască în direct şi direct de incest şi de multe alte rele din viaţa ei. În acest timp domnul cu pricina s-a rezumat la a zâmbi aşteptând răbdător să-i vină rândul în spectacol. În cele din urmă i s-a permis să vorbească. Nu a apucat să exprime mai mult de trei fraze, că doamn a sărit isterică de pe scun şi l-a altoit cu o palmă peste obraz. Domnul s-a ridicat fulgerător, a ţintuit-o cu privirea şi a şuierat ceva printre dinţi. Probabil o ameninţare la fel de violentă. Cucoana, încurajată de faptul că era în direct şi naţiunea o privea înfrigurată i-a replicat: „Îndrăzneşte animalule!”. Şi nici una nici două i-a mai aplicat două palme. Moment în care în platou s-au repezit câţiva oameni pentru a împiedica o escaladare a conflictului. La timp pentru a-l opri pe domnul plesnit cu simţ de răspundere să nu o trăznească la rândul lui pe cucoana care-i rânjea batjocoritor exact în raza de acţiune a palmei deja ridicată şi pregătită să lovească. Numai că salvatorii nu au luat în calcul că isterica din platou, văzându-şi oponentul în imposibilitatea de a se manifesta, a prins şi mai mult curaj şi s-a aruncat şi mai turbată asupra lui. Alte două lovituri i-au vizat faţa proaspăt bărbierită, dar nu şi-au atins ţinta. În acest punct culminant producătorii s-au dezmeticit şi au băgat un calup de publicitate. După pauză situaţia nu era nicidecum mai liniştită numai că cei doi erau în platori separate, fără posibilitatea de a mai avea contact fizic. Probabil de frica CNA – ului, moderatoarea emisiunii a început a se căina şi a pune tot felul de întrebări retorice despre ce spun copii de acasă despre aşa ceva sau despre exemplul dat femeilor aflate într-o situţie asemănătoare. Zadarnic însă. Şi cum domnul şi doamna nu mai aveau posibilitatea unei lupte corp la corp şi-au canalizat toate energiile într-o confruntare verbală. „Vai ce palmă ţi-am dat”, se fălea doamna. „Palma ta doar m-a gâdilat”, i-a replicat domnul. La un moment dat, doamna s-a erijat în reprezentanta luptei pentru emanciparea femeilor şi a dat drumul unei tirade împotriva parlamentarilor graşi şi somnoroşi care nu fac nimic pentru a îmbunătăţi condiţia femeii în societate. Şi epitele, comparaţiile şi aprecierile au continuat într-un registru deloc academic.

Nu am aşteptat finalul. Am schimbat canalul fără să aflu pricina pasiunilor care i-au animat pe cei doi într-o confruntare atât de pasională.

Pot să înţeleg dezinteresul faţă de politică. Pot să înţeleg că, dezamăgiţi de politică, oamenii îşi îndreaptă atenţia către muzică, sport sau cultură. Însă atunci când majoritatea face rating pentru emisiuni difuzate la ore de maximă audienţă ca cea prezentată mai sus, stau şi mă întreb serios dacă mai avem vreo şansă de scăpare.

2 comentarii:

Anonim spunea...

NU, nu mai avem scapare ,Hofstede prin studiul dimensiunilor culturale tocmai asta spune, daca suntem corupti si saraci ,tindem sa alegem exact oamenii care sa accentueze lucrurile astea. Desi te-ai suparat pe mine la un moment dat ,cred ca vorbim aceeasi limba dar din tabere diferite.O zi buna!

razvan popa spunea...

Este posibil să vorbim aceeaşi limbă...iar dacă suntem din tabere diferite nu e nici o problemă. Cu atât mai bine! Înseamnă că nu sunt singurul care gândeşte aşa.
Iar dacă m-am supărat pe tine...probabil că am avut motive! Dar poate mi-a trecut! O zi bună şi ţie!