A fi om

Azi scrie în calendarul ortodox că este Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. Nu sunt un habotnic, cred în Dumnezeu, prea puţin în feţele bisericeşti. Cred în a fi om, dincolo de toate. 

Pentru mine asta înseamnă să fii bun şi drept şi înţelept. Doar aşa se schimbă şi ce e greşit în jurul tău.

Fii om, în cel mai bun sens al cuvântului! Tratează-l pe celălalt exact aşa cum vrei să se poarte şi el cu tine. Fiecare îţi este egal, nu îi eşti cu nimic mai presus ca fiinţă vie, iar dacă greşeşte arată-i drumul cel bun, nu-l ocărî. De aici cred că începe totul. Să laşi loc de un salut, să poţi să priveşti în ochi cealaltă persoană fără să îţi fie ruşine de ceva, să nu uiţi de cei care au fost alături de tine la bine şi greu, când ai fost jos iar ei te-au ridicat. Nu fugi de lucrurile stricate, repară-le, nu trânti uşa pentru că nu ţi-a ieşit cum ai vrut, nu îi spurca pe ceilalţi pentru neputinţa ta. Dacă nu te mai vor atunci e pentru că ai uitat a doua zi ce ai promis ieri, pentru că ai preferat să rămâi în conservare şi nu să te implici, decât acolo unde ai urmărit un interes, doar al tău.

Haideţi, oameni buni, să vedem dincolo de cifre şi de lucruri, ori de interese meschine şi mărunte! 

Să ne uităm la profunzime şi conţinut. Când priveşti cu duşmănie pe cel ce a muncit pentru tine, când încerci să îl dobori mişeleşte, doar pentru că vrei să te cocoţi într-un loc pe care nu îl meriţi şi pentru care nu ai muncit, atunci nu doar că nu mai ai bună credinţă, eşti un om pierdut. 

Să privim totul cu simplitate şi să căutăm esenţa şi valoarea adevărată. Acolo unde ai găsit un sprijin, o cale să comunici, o mână întinsă, fără să ţi se spună că altul e mai bun decât tine, acolo e şi profunzimea. E plină lumea de somităţi fără conţinut.

Căutaţi profunzimea, nu strălucirea ori sclipirile de moment!

Prinţipuri pe alese

“A! ce coruptă soţietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare: vezi, tânăr tânăr, dar copt, serios băiat! zice: Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!... Auzi d-ta mişelie, infamie.”
(Zaharia Trahanache)

“O soţietate fără prinţipuri va să zică că nu le are!” Şi aşa este moncher! Vremurile tulburi din ultima jumătate de an au tulburat, se pare, şi minţile unora transformaţi peste noapte în fini analişti ai unei “soţietăţi fără prinţipuri”
Mă uit în jur şi văd personaje desprinse parcă din operele maestrului Caragiale, care la aproape două secole distanţă combat la fel. Doar limbajul este altul. Şi ne explică didact şi pedant despre valori, ierarhii sociale, principii morale şi etice. Arată acuzator cu degetul către politică, partide şi politicieni care sunt întruchiparea răului suprem în societate. Fac frumos în faţa poporului, se afişează moralişti, echidistanţi, atoateştiutori şi emit judecăţi despre ce şi cum ar trebui să facem. Ne spun că totul pute, că legile sunt proaste, că doar unii corupţi sunt răi, că partidele trebuie să dispară, că politicienii trebuie să dispară, că nimic nu e bine...Într-un cuvânt, heităreală frate!
Însă ce facem dragi concetăţeni cu chibiţii ce se sucesc şi răsucesc şi se ghidează după cum le este interesul? Cu cei care ani de zile au fost beneficiarii sistemului transpartinic şi acum dau lecţii? Cu moraliştii care s-au căţărat pe un piedestal pe spatele şi pe munca membrilor de partid, pentru ca apoi să scuipe pe ei? Ce facem cu cei ce nu ştiu să piardă, iar pentru a-şi masca propria neputinţă inventează tot felul de scenarii fantasmagorice? Ce facem cu personajele vieţii publice care strigă ca din gură de şarpe că principiile sănătoase sunt altele decât cele de ieri, dar sunt bine înşurubaţi în combinaţii cu banii publici? Cam cum ar trebui să-i tratăm pe aceia care ani la rândul au mâncat sigla de partid dimineaţa, la prânz şi seara de bucurie că partidul le pune la dispoziţie tot felul de candidaturi şi sinecuri, iar acum se ţin de nas când trec pe lângă un sediu de partid? Şi când au folosit sistemul, pentru a avea acces la banul public, au avut aceleaşi valori? Unde erau atunci principiile stimabililor? Probabil îndesate undeva într-un loc întunecos. Să nu se vadă! Nu aceştia sunt cei de care “strada” vrea să scape? Oportuniştii care fac piruete după cum le dictează interesul, care blamează “jupânimea”, dar pentru care corupţii sunt buni parteneri de dans. Un dans politic pe care îl execută cu un surâs meschin în colţul gurii şi convingerea că din două vorbe meşteşugite i-au mai prostit o dată. Cum pe cine? Pe cei care-i privesc...
Nu sunt un apărător al partidelor şi al modului în care acestea se raportează la societate. Am destule să le reproşej. Însă nici nu înghit ‘’predicile’’ celor care, an după an,  au fost beneficiari ai politicii de partid, au rămas atârnaţi acolo dar strigă sus şi tare pozând pentru ‘’plebe’’ în ‘’apostoli ai dreptăţii’’. Cred că este dovada maximă a ipocriziei, meteahnă de care nu s-au debarasat nici acum.
Am tot respectul pentru cei care îşi asumă bărbăteşte şi fără ipocrizie acţiunile lor, dar mai ales consecinţele. Şi mai cred că aceasta ar trebui să fie o caracteristică a oamenilor politici pe care tot clamăm că îi dorim. Mai degrabă moftangiu, coate-goale maţe fripte, primesc! Decât falsitatea întruchipării lor....
 ”Îi scoţi rumânului ochii şi după aia-i zici: "Lasă că nu e rău şi fără să mai vezi... mai bine că s-a întâmplat aşa! N-o să mori fără luminile ochilor!... Învăţul are şi dezvăţ!..." (Chiriac, O noapte furtunoasă)
Carevasăzică până nu scăpăm de trahanache, tipătescu, farfuridi, brânzovenescu sau dandanache ai zilelor noastre...nu ne vom însănătoşi!

Dare de seamă

Dragi braşoveni,
Aşa cum v-am obişnuit, la începutul fiecărui an, vă prezint o dare de seamă cu privire la activitatea pe care am desfăşurat-o ca ales local în anul ce tocmai s-a încheiat. Am notat în bilanţ fiecare demers în ordinea cronologică a realizării lui. În încheiere am ataşat două pliante (distribuite braşovenilor la vremea respectivă), care sintetizează proiectele realizate începând cu anul 2012 când am devenit consilier local.
O bună parte dintre proiecte au fost împlinite şi cu susţinerea colegilor mei din PSD, iar pentru altele a fost nevoie de multă perseverenţă pentru a convinge Executivul primăriei că nu doar ideile promovate de majoritatea politică formată în jurul primarului sunt de luat în seamă.
Există şi proiecte ce nu au fost continuate (realizarea locuintelor sociale, o noua infrastructura pentru Liceul Sportiv, Policlinica sociala etc) , la care nu renunţ şi voi insista pentru realizarea lor, alături de alte obiective pentru braşoveni.

De la inceput de an 2015 am insistat pentru bugetarea Centrului de excelenta pentru pregatirea elevilor de elita ai Brasovului. Dupa aproape doi ani in care m-am zbatut impreuna cu conducerea Inspectoratului Scolar Judetean sa pornim acest proiect, si am reusit sa gasim intelegere chiar si la executivul primariei, anul 2016 il incepem prin acelasi demers legat de finantare, de aceasta data cu un apel catre Consiliul Judetean.
Forul judetului ne-a anuntat ca nu are resurse sa investeasca in pregatirea acestor copii. Sper totusi ca cei ce conduc judetul sa inteleaga necesitatea sustinerii copiilor de elita si sa bugeteze proiectul, asa cum au gasit fonduri necesare pentru unele proiecte care in schimb nu au avut niciun rezultat. Investitia in viitorul copiilor cred ca e esentiala, dincolo de orice deplasari externe si finantari de materiale informative ce nu au atras nici turisti, nici incasari la bugetul judetului. Cu sau fara implicarea Consiliului Judetean, la nivelul Municipiului Brasov acest centru va functiona.
Atasez citeva articole din presa despre acest proiect si ce am facut pina acum.

http://newsbv.ro/2015/04/08/razvan-popa-acuza-conducerea-primariei-ca-tergiverseaza-punerea-in-functiune-a-centrului-de-exclenta-pentru-elevi/
http://newsbv.ro/2015/02/06/centrul-de-excelenta-pentru-copii-nu-este-bugetat-in-2015/
http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=actualitate&s_id=143886

Primavara trecuta am insistat alaturi de brasoveni pentru consultarile publice si pentru organizarea de dezbateri atunci cind proiecte de anvergura se doresc a fi pornite, insa sunt mari consumatoare de bani si nu sunt bine primite de cetateni. Acesta a fost si cazul “podului hobanat”, ce nu rezolva nici problema trecerii la calea ferata din zona Micsunica, ba mai mult crea poluare si disconfort locuitorilor zonei Astra. Despre nemultumirile legate de acest proiect, demersurile facute si renuntarea la constructie puteti citi si in articolele vremii.
http://newsbv.ro/2015/02/17/podul-hobanat-micsunica-nemultumeste-parte-dintre-locuitorii-zona/
http://newsbv.ro/2015/05/07/au-inceput-discutiile-pe-tema-construirii-podului-peste-calea-ferata-la-micsunica/

Inca din timpul mandatului de viceprimar am sustinut necesitatea Brasovului de a deveni producator de energie electrica si termica, am insistat pe aceasta varianta si in 2015, ca si in 2014, solicitind Primariei sa implementeze aceasta solutie. Ceea ce ar insemna sa nu fim la mina unui agent privat, iar bugetul local sa nu mai suporte la nesfirsit subventii si pierderi in reteaua de distributie. Inca din 2013  Guvernul, condus  la acel moment de Victor Ponta, anunta finantarea cu pina la 70% a acestor proiecte de cogenerare si reabilitarea de retele, pentru autoritatile locale ce solicita fonduri.
Ramin fidel acestei idei care este un model practicat cu succes de autoritatile locale in multe tari europene si inseamna in primul rind reducerea unor cheltuieli pentru bugetele locale.
Sper ca executivul primariei sa inteleaga avantajele cogenerarii, iar problemele cu termoficarea ce au tinut brasovenii in frig in pragul iernii 2015-2016 sa nu mai existe.
http://newsbv.ro/2015/04/08/razvan-popa-someaza-primaria-faca-demersurile-necesare-tetkron-producator-energie-electrica-termica/

Un demers concretizat in 2015, si inceput tot in timpul mandatului de viceprimar, a fost transferul de proprietate de la Ministerul Finantelor catre municipalitatea brasoveana a unor active de pe platforma Rulmentul. Acest lucru permite ca in locul fostei fabrici de rulmenti sa construim un parc de software. Realizarea lui ar insemna crearea de noi locuri de munca in Brasov, intr-o industrie bine platita, si atragerea de noi investitori in oras ce vor contribui la bugetul local. Ministerul a dat curs acestui transfer si cel mai probabil ramine ca viitorul primar si Consiliu Local sa porneasca aceasta investitie importanta pentru oras.
http://www.bizbrasov.ro/2015/06/11/primaria-brasov-a-devenit-proprietar-pe-o-serie-de-ruine-valoroase-din-vechea-fabrica-rulmentul-numai-terenurile-valoreaza-peste-30-de-milioane-de-lei

La Caminul de Batrini am semnalat o serie de disfunctionalitati, in urma unor plingeri venite din partea virstinicilor internati acolo. Astfel s-a revenit la prepararea hranei in regie proprie, si nu in sistem catering, tinind cont ca bucataria caminului este una moderna si complet utilata. La regimul de catering batrinii au primit mincare inadecvata, fapt de la care au pornit si nemultumirile. http://www.transilvania365.ro/vrei-nu-vrei-mananci-de-post-cum-au-postit-de-nevoie-varstnicii-de-la-caminul-de-batrani-din-noua

Am spus stop kitsch-ului si speculei din Piata Sfatului. Evenimentele din centrul istoric sunt organizate acum dupa un nou regulament aprobat la finele anului trecut de Consiliul Local. Impreuna cu Asociatia Pro Democratia si reprezentantii Primariei au avut loc doua dezbateri pe seama noului regulament, la care au participat adevarati artizani si mestesugari brasoveni, la rindul lor nemultumiti de slaba calitate a marfurilor ce ajunsesera sa fie vindute la tirgurile din Piata Sfatului si de tarifele de subinchiriere a standurilor percepute de intermediari. Acest demers a fost unul strins legat de candidatura orasului pentru titlul de capitala culturala, pornind de la ideea ca evenimentele de proasta calitate si kitsch-ul nu au ce sa caute in Piata Sfatului. Din acest an Primaria este cea care va face calendarul evenimentelor din inima orasului, iar firmele private interesate sa organizeze tirguri vor avea la dispozitie alte locatii.
http://newsbv.ro/2015/09/22/disparea-samsarii-imobiliari-piata-sfatului-consilierii-locali-cenzura-evenimentele-aici

Dupa incindentul de la Podul Dracului din Schei, unde s-a aruncat ilegal moloz, am solicitat si s-a aprobat inasprirea amenzilor pentru cei ce arunca deseuri in locurile publice.
http://www.bizbrasov.ro/2015/09/28/amenda-pentru-cei-care-arunca-gunoaie-la-intamplare-va-ajunge-la-2-500-de-lei/
http://newsbv.ro/2015/05/26/razvan-popa-cere-amenzi-maximum-care-arunca-deseuri-domeniul-public/

Un proiect implinit este si parcul de street-workout, pentru tinerii ce fac miscare in aer liber si au aptitudini pentru acest sport ce imbina atletismul cu gimnastica.
Ei au de acum un parc special amenajat sub Timpa. Dupa trei ani de asteptari, am reusit sa convingem executivul primariei de necesitatea realizarii acestei investitii, care e si un punct de pornire pentru organizarea unor competitii cu participarea pasionatilor de street-workout din tara si din strainatate.
http://newsbv.ro/2015/02/10/video-tinerii-solicita-primariei-brasov-faca-baza-antrenament-workout-street/

La final de an am întocmit un proiect de hotărâre de Consiliul Local pentru reducerea tarifului de salubrizare, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru agenţii economici. El nu a fost încă supus dezbaterii şi aprobării în Consiliul Local. Pornind de la toate argumentele ce conduc la posibilitatea reducerii tarifului de salubrizare, dar şi ţinând cont de numeroasele probleme semnalate de braşoveni privind serviciile de salubrizare, prestate de operatorii cu care Primăria a încheiat contracte pe termene mult prea lungi, cred că se impune reanalizarea acestora.
http://www.transilvania365.ro/razvan-popa-municipalitatea-a-incheiat-un-contract-pagubos-pentru-cetatenii-brasovului/
http://www.coronapress.ro/articol/31406

Există viață în Brașov și după George Scripcaru

Un interviu pe care l-am acordat ziarului online Transilvania365 în contextul alegerilor locale din acest an.


http://www.transilvania365.ro/exista-viata-in-brasov-si-dupa-george-scripcaru/

La momentul bilanţului

 

E vremea bilanţului, când tragem linie şi pornim din nou la drum.  Zilele acestea am făcut retrospectiva proiectelor la care am muncit ca viceprimar, împreună cu consilierii locali PSD.  Cât timp am deţinut funcţia de viceprimar am promovat şi dus la bun sfârşit o serie de proiecte importante pentru comunitate. Alte proiecte, din păcate, au rămas la stadiul de intenţie şi nu au fost continuate de noua majoritate din Consiliul Local. Atribuţiile ce mi-au fost delegate ca viceprimar din partea primarului au fost gestionarea RIAL, a segmentului de învăţămînt, locuinţe sociale, termoficarea oraşului şi Direcţia de Servicii Sociale. Mi-am exercitat mandatul în perioada iulie 2012 - iunie 2014, ulterior rămânând consilier local membru în Comisia Juridică şi de Administraţie Publică Locală a Municipiului Braşov.

1.Acordarea de abonamente gratuite pe mijloacele de transport în comun pentru elevi (facilitate promisă şi neacordată de vechiul Consiliu Local).
2.Am deschis baza de tratament şi recuperare “Sfântul Nicolae” din Noua. 
3.Am găsit o soluţie de tipul ‘’leasing de personal’’ care a permis angajarea personalului necesar la baza de tratament din Noua, dar şi suplimentarea personalului pentru creşe, deşi angajările în sistemul bugetar erau blocate. 
4.Am înfiinţat Centrul Respiro de cazare temporară pentru persoane în vârstă sau cu dizabilităţi şi am mărit capacitatea Căminului pentru persoane vârstnice.
5.Am dezvoltat un sistem de siguranţă în şcoli şi creşe prin implementarea sistemelor de tip Big Brother
6.Pentru învăţământ am susţinut şi obţinut alocarea celui mai mare buget de investiţii şi reparaţii din ultimii ani.
7. Am reuşit reabilitarea a 15 grădiniţe, creşe şi şcoli.
8.Pentru încălzirea oraşului am menţinut nemajorat preţul gigacaloriei, neafectat de majorările preţului la gaz metan
9.Am lucrat la programul de modernizare pentru reţeaua de transport şi distribuţie a agentului termic, care a obţinut sprijin financiar din partea Guvernului Elveţian: 2 milioane de franci elveţieni au fost obţinuţi pentru reabilitarea sistemului energetic la Şcoala Generală nr.4 şi Colegiul Grigore Moisil şi alte peste patru milioane de franci elveţieni pentru reţeaua de termoficare a municipiului.
10. Am participat la şedinţele tehnice şi la instructajul Comitetului Internaţional Olimpic pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă pentru Tineret din 2020, pregătire găzduită şi de oraşul contra-candidat Laussane, la sediul CIO. Ca viceprimar am întreprins toate demersurile necesare la Guvern şi la Ministerul Tineretului şi Sportului pentru depunerea documentaţiei dosarului de candidatură şi obţinerea garanţiilor guvernamentale necesare candidaturii.
11. Am pornit împreună cu noua conducere de la RAT linia expres de autobuz dintre Gara Braşov şi Poiana Braşov
12. În luna iulie 2013 am prezentat ca viceprimar intenţia municipalităţii de a realiza un studiu pentru un traseu de biciclete între Bulevardul Saturn şi Livada Poştei (parţial realizat până la acest moment), precum şi facilităţi pentru transportul bicicletelor în Poiana Braşov, pentru mountain-bike sau downhill. Comunitatea bicicliştilor a avut la dispoziţie în week-end-uri un autobuz special în care să poată urca şi vehiculele pe două roţi. A fost însă o soluţie temporara. Pentru ca bicicliştii să poată circula pe mijloacele RAT este nevoie ca Municipalitatea să reomologheze câteva autobuze care să permită transportul bicicletelor pe suporţi speciali, ataşaţi în exteriorul maşinilor.
13.Am grăbit ritmul de încredinţare a locuinţelor sociale şi am iniţiat proiectul de construcţie a 200 de locuinţe sociale modulare, ţinând cont de numărul mare de persoane aflate în dificultate. La Braşov există 2000 de cazuri de persoane aflate în situaţii de risc.
14.Am solicitat Ministerului de Finanţe acordul pentru realizarea parcului de software pe platforma Rulmentul pentru crearea de noi locuri de muncă, precum şi amenajarea unui Muzeu al Tehnicii şi Industriei Braşovene.
15.Împreună cu compania Premium Aerotec am propus şi s-a realizat parcul cu tematică aerospaţială pentru copii, finanţat integral de partenerul german. Terenul a fost pus la dispoziţie de municipalitate.
16. Am impus un sistem de management şi criterii de performanţă la Tetkron, societatea de termoficarea a oraşului.
17. Am propus realizarea unei Policlinici sociale la Noua, ce ar permite angajarea de medici şi extinderea de servicii medicale şi de asistenţă socială pentru categorii defavorizate, finanţabil din fonduri europene şi locale.
18. Am reuşit alocarea unui buget de investiţii pentru amenajarea unui nou spaţiu pentru “Liceul cu program sportiv” care, din păcate, astăzi funcţionează într-o clădire cu o bază sportivă învechită şi deteriorată.
19. Am reuşit reducerea unor cheltuieli bugetare nejustificate, ca întreţinerea spaţiilor verzi din giratorii. 

Vom face public de asemenea şi proiectele pe care grupul de consilieri PSD intenţionează să le promoveze şi să le susţină în folosul comunităţii braşovene în anul 2015. Sperăm ca anul acesta să existe mai multe proiecte materializate şi mai mult echilibru în administraţia publică locală.

Apel la raţiune şi uniune!

Informarea publica in Brasov, a dumneavoastra ca cetateni, prin comunicarea media din Brasov, a ajuns de domeniul absurdului. In calitate de politician, de consilier local, de fost jurnalist, dar si ca simplu cetatean al acestei tari, consider ca drepturile dumneavoastra - ca platitori de taxe si impozite, ca cetateni liberi intr-o tara democratica -va sint incalcate prin dezinformare, prin cenzurarea presei, prin folosirea acesteia ca mijloc de represiune. Acest lucru se intimpla de ani de zile la Brasov, de un deceniu, de cind dureaza si dominatia regimului Basescu in tara. Dar situatia de la Brasov s-a agravat alarmant, iar informatii ce tin chiar de siguranta copiilor nostri sau a dumneavoastra va sint ascunse ori musamalizate. Presa brasoveana a fost redusa la tacere, a devenit inerta, sub presiunea dominatiei portocalii, a lui Scripcaru si a noii aliante ACL. Ceea ce se intimpla acum in Brasov este doar un fenomen vazut la scara mica, a unui municipiu, si care va lua amploare in toata tara daca regimul Basescu si al propovaduitorilor sai va continua. 

Omerta lui Scripcaru 

Presei brasovene i s-a pus pumnul in gura, la fel si multor directori de institutii, care sint fortati prin amenintari sa prezinte doar “realitatea” lui Scripcaru si a lui Basescu. Orice critica adusa lor e catalogata ca fiind un atac politic. Tactica lor este exact aceea de discreditare si de diminuare a abuzurilor pe care le comit. Si din pacate, am constatat ca fosti colegi de breasla din Brasov au ajuns sa se vinda pina la ultima litera de tipar. Asta in timp ce presa nationala reuseste totusi sa mentina un echilibru, iar atunci cind prezinta evenimentele, in emisiuni sau stiri, in analize politice, sint prezentate pareri si invitati din intreg spectrul politic. Chiar daca si presa nationala are favoritii ei - in functie de patronatul trusturilor de presa - se zbate sa publice date complete, dezvaluind stirea din cele trei surse minime obligatorii ale unei informari de presa, conform codului deontologic al meseriei. La Brasov s-a ajuns insa intr-un moment critic, in care pina si informatii ce tin de punerea in pericol a sanatatii copiilor dvs sau a altor aspecte legate de buna functionare a institutiilor ori de folosirea banilor publici sint tinute sub papuc de Scripcaru si ACL –ul lui Basescu. 
     Un caz concret este cel al distribuirii in scop electoral si cu impact asupra sanatii copiilor, de medicamente nerecomandate acestora, dar inminate celor mici in prima zi de scoala. Nu exista nicio scuza pentru acest lucru, asa cum de altfel au aratat si cei de la Prefectura, OPC, Inspectoratul Judetean Scolar si cei de la Directia de Sanatate Publica Brasov, care au intervenit pentru oprirea distribuirii lor.
O atitudine insa inerta, nejustificata si complice cu punerea in pericol a sanatatii copiilor, a manifestat-o din pacate presa brasoveana, intr-o majoritate ingrjitoratoare. Si asta deoarece a refuzat sa publice aceasta informatie si sa constientizezee parintii despre aceasta situatie riscanta. 
Manipularea presei este practicata zilnic in Brasov de Scripcaru si regimul basist. Daca nici avertismentele noastre ca politicieni si ale directorilor de institutii publice nu sint luate in seama de presa, si nu va sint aduse la cunostinta, ginditi-va ce se intimpla cu orice simplu cetatean al acestei tari care incearca sa semnaleze, sa faca publice abuzurile regimului Basescu! Adevaratii comunisti ascunsi in multime, imbracind peste naravurile de lupi blanurile de oaie, sint oamenii lui Basescu! Sub protectia lui se ascund cu adevarat tortionarii, dictatorii si cei care va vor pune si dumneavoastra pumnul in gura de fiecare data cind veti incerca sa sesizati cum va sint incalcate drepturile. 
  

Convingerea mea 

In urma cu zece ani am luat decizia personala de a intra in politica si de a renunta la jurnalism dintr-o simpla convingere. Aceea ca nu as fi reusit niciodata sa lupt astfel si sa fac cu adevarat ceva pentru oameni, nu as fi reusit sa misc lucruri din punct de vedere legislativ si sa contribui in bine la schimbarea societatii, a administratiei publice si a politicii romanesti, daca ma rezumam sa fiu un simplu om de presa, un scrib  intr-o publicatie sau la un post aservit politic, unde jurnalistii dau stiri trunchiate - nu asa cum ar fi corect sa le prezinte - in functie de interesele patronului de presa. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, asa cum spuneam mai sus, presa la Brasov este inerta, musamalizata, iar informatia aceea completa si reala este pusa la colt. Stirile sint de o singura culoare si “realitate”, cea a lui Scripcaru si Basescu. 

Un regim distructiv 

Trebuie sa intelegem cu totii ca ce a darimat intr-un deceniu regimul Basescu nu se poate reconstrui in doi ani. Guvernul Ponta a facut pasi concreti si vizibili pentru remedierea nedreptatilor. Si la Brasov s-a dus o lupta cu regimul basist care, prin Scripcaru, a oprit proiecte benefice orasului si a praduit in schimb bugetul local. 
La Brasov, din functia de viceprimar am reusit sa deschid Baza de tratament de la Noua, cu cele mai mici tarife din tara. Aceasta, desi dispunea de aparatura de recuperare, era tinuta sub lacat. Acolo am reusit sa gasesc o formula pentru angajarea de personal, desi exista blocajul de angajari in sistemul bugetar. Am pornit Centrul Respiro pentru cazarea temporara a personelor virstnice sau cu deficiente, dar si acest proiect este in momentul de fata in impas. Am reusit impreuna cu consilierii locali PSD sa alocam cel mai mare buget pentru invatamintul din Brasov pina in 2012 si sa punem bani in buget pentru modernizarea Liceului Sportiv, un alt proiect de amploare, ce a fost blocat de actuala majoritate ACL si PPDD din Consiliul Local. Am reusit sa dam abonamente pentru transport elevilor, iar la gratuitatea pentru pensionari masura noastra a fost boicotata repetat. Vreme de doi ani, consilierii locali PSD au reusit sa tina pretul gigacaloriei nemajorat, iar din aceasta iarna ACL a votat la Brasov pentru facturi mai mari. De asemenea, proiectul Policlinicii sociale de la Noua, ce permitea angajarea de medici si extinderea de servicii medicale si de asistenta sociale, finantabil chiar din fonduri europene, a fost blocat. La fel s-a intimplat si cu construirea de locuinte sociale pentru cei 2000 de tineri si persoane aflate in dificultate din municipiu. Toate aceste proiecte au fost lasate in aer sau pur si simplu impiedicate, prin inlaturarea mea din functia de viceprimar,. PNL a tradat astfel din nou votul obtinut de la alegatori pentru o majoritate USL in Consiliul Local si  a trecut de partea PDL si a planurilor lui Scripcaru.  

Brasovul si Romania merita mai mult! 

Au incercat sa va “invete” ca doar regimul lor, al lui Scripcaru si Basescu, poate sa faca ceva pentru Brasov si tara, ca doar ei stiu ce e mai bine pentru dumneavoastra, ca fara ei nu se poate. 
Ba se poate dragi brasoveni si romani, se poate! Trebuie doar sa aveti incredere, sa nu va mai lasati mintititi, sa cereti sa fiti informati corect, sa vi se spuna cum au boicotat si au blocat tot ce a incercat sa faca bun pentru Brasov si PSD-ul, pentru ca de USL nu mai putem vorbi. Se poate face si se va face mai mult pentru Brasov si Romania, pentru ca meritati mai mult, iar tara merita o soarta mai buna! E nevoie de uniune, ne-am saturat de dezbinare! 

Votati pentru Uniune! 

Din pacate, colegii din PNL au ales sa tradeze majoritatea formata in Consiliul Local Brasov de USL, dupa ce au obtinut voturile dumneavoastra. Au intors armele impotriva a ceea ce ati votat si v-au transferat fara drept de apel voturile in barca PDL si a regimului Basescu. Au facut echipa cu cei impotriva carora au luptat si ati luptat si dumneavoastra alaturi de USL.   
La alegerile europarlamentare din luna mai 2014, Brasovul si intreaga tara a sanctionat aceasta tradare, iar PSD si Alianta PSD - UNPR-PC a primit votul dumneavoastra masiv. 
Va multumesc pentru ca ati fost alaturi de noi! Datorita sustinerii dumneavoastra Brasovul a reusit sa obtina astfel o victorie istorica in fata regimului PDL si a celor din PNL, care v-au inselat asteptarile. 
Fac din nou apel la dumneavoastra si  la ratiune, si va cer ca si la aceste alegeri de care depinde soarta intregii natiuni, a copiilor nostri, a viitorului Romaniei, sa votati pentru uniune, pentru schimbare pina la capat! Votati Victor Ponta presedinte!

Dulce cupa mea de piele

de Nichita Stănescu

Scoate-mi pielea de pe mine
poate vrei o amfora,
poate vrei sa bei dulbine
Doamna Verde Camfora.

Poate ca le este sete
ale dumneavoastror plete,
poate ca va sunt uscate
paispele cel de carate.


Poate ca va este talpa
nepupata mult prea alba
si nesupt va este sfarcul
si mult prea putin- prea multul.

Beti din cupa mea de piele
Doamna, numai vinuri grele
Doamna, numai vinuri rosii
Doamna, numai vinuri verzi
Doamna, numai vinuri albe
caci va stau covor sub talpe
si la manuri stau inel,
vana mea va e cercel.

Pana cand si vana mare
care e spanzuratoare,
calda jugulara mea
chiar si ea va e sanda.
Doamna, beti din amfora
Doamna Verde Camfora.

Capie si scabie,
teaca va sunt sabie
care atarnati la soldul
zeului ce doarme-n Nordul
inimii si Precistii, 
maica-mii si maica-tii.

Mulsul caprei este gratuit

Ne-am hotărât să plecăm într-o minivacanță de câteva zile. Știam exact unde vrem să mergem, într-o locație extraordinară din inima Ardealului, drept pentru care am pus mâna pe telefon și am făcut o rezervare. Cu greu am găsit camere libere, dar în cele din urmă  totul a fost aranjat. Zilele trecute primesc pe mail confirmarea rezervării și un pachet detaliat de servicii puse la dispoziția clienților. Oameni serioși, spun în sinea mea.

Călăritul poneiului sau plimbările cu trăsura costă atâția zeci de lei.  Cursuri de echitație în manej acoperit alți zeci de lei. Pescuitul sportiv, accesul la un mini zoo sau plimbările călare în natură, sala de conferință dotată și aranjată cu tot ce trebuie și multe altele , sunt puse la dispoziția amatorilor contra cost.

Și chiar când mă gândeam că este 100% adevărată  vorba din popor cum că ”în ziua de azi totul se plătește, nimic nu-i gratis”, am ajuns la secțiunea servicii și activități gratuite pentru clienți. ”Muls capra, gratuit”. ”Activități gratuite: curățenie grajd, furajat animale, participare la igiena corporală a cailor (țesălat)”.  Deci, dacă vreau să mă duc să fac pe argatul câteva zile ăștia nu o să-mi ia nici un ban. M-am mai liniștit. Aaaa, era să uit, și după toate astea, îmi e permis gratuit să mă relaxez în piscina  burgheză. 

Scrisul....bată-l vina...

Încerc o revenire în blogosferă. Însă stau în fața calculatorului și încă mă gândesc cum trebuie să procedez. Care ar fi cea mai bună abordare? Să fac o introducere? Sau să scriu un text, pur și simplu, și să îl postez așa cum făceam cu ani în urmă? Îmi pare tare complicat. Și parcă nu se leagă. Nici cuvinte, nici idei....Mă uit cu invidie la blogării care scriu cu aceeași însuflețire ca la început, dar mă apucă tristețea când văd în blogrol nume ale celor care azi nu mai sunt printre noi. Dar care la vremea lor au scris mult, bine și cu plăcere. Foști colegi de breaslă de care îmi voi aduce aminte întotdeauna cu plăcere.

O decizie asumată!

Accept provocarea lui Sebastian Dan din simplul motiv că am ferma convingere că ceea ce a scris acolo este generat de o necunoaştere a unor amănunte care de cele mai multe ori fac diferenţa.

În primul rând, şi vreau să fac precizarea asta pentru acurateţea informaţiei, nu mai există CET. Există Tetkron şi Bepco. CET Braşov nu mai furnizează agent termic. Pe de altă parte, dacă este să discutăm despre racordarea şcolilor, din punctul meu de vedere este o decizie justificată şi oportună. Şi dacă este să fim corecţi până la capăt şi riguroşi în cheltuirea banului public, atunci, putem observa dintr-un calcul simplu că economia la bugetul local cu această mişcare, ar fi de peste 300 milioane de lei vechi în acest an. Adică…bugetul local plăteşte cheltuielile de întreţinere a grădiniţelor, școlilor şi liceelor din Braşov, implicit şi facturile la gaz. Bani care se duc la o firmă din Franţa. Dacă facem un calcul comparativ rezultă că pentru aceleaşi suprafeţe, la aceeaşi cantitate de energie termică, bugetul local va trebui să plătească Tetkron anul acesta, cu peste 300 milioane de lei  mai puţin decât dacă ar fi plătit la GDF Suez. Bani care rămân în Braşov. Nu îţi trebuie cinci facultăţi ca să-ţi dai seama că este o decizie oportună şi justificată. Evident că centralele şcolilor în care s-au băgat bani cu ani în urmă rămân acolo unde sunt, adică la şcoli, şi vor fi folosite ca soluţie de rezervă în caz de avarie.

Preţul gigacaloriei este scăzut şi va rămâne aşa chiar dacă gazul şi energia electrică vor creşte, nu pentru că Beico suportă scăderea. Nu a zis nimeni niciodată aşa ceva. Bepco suportă parte din pierderile din sistemul de transport şi distribuţie alături de Tetkron pentru că aşa cred că este corect şi echitabil.

Nu trebuie să ai cinci facultăţi să-ţi dai seama că dacă am pierdere de 70% pe reţea, pot fac contorizare individuală până nu mai pot…că o fac degeaba. Logic mi se pare ca mai întâi să redimensionez o reţea proiectată pentru 80.000 de abonaţi, şi mai apoi să reduc pierderile şi să fac contorizarea individuală. Acestea sunt lucruri care se fac şi oricine doreşte le poate verifica.

Iar dacă este să discutăm despre echitate lucrurile chiar nu trebuie privite atât de simplist. Cât de echitabil este, mergând pe logica lui Sebastian Dan, ca cei care nu folosesc niciodată reţeaua de transport public de călători să plătească subvenţie pentru aceasta? Sau cât de echitabil este ca un contribuabil din Bartolomeu să plătească pentru reabilitarea unei străzi sau a unei scoli din cartierul Astra? Cât de echitabil este ca cei din Schei să plătească pentru o şosea ocolitoare care chiar dacă nu ar exista, traficul greu tot nu i-ar afecta? Sau contribuabilul din Făgăraş să plătească pentru asfaltarea unui drum judeţean care leagă Braşovul de Tărlungeni? Şi exemplele pot continua. Echitate nu înseamnă ca din taxe şi impozite să se finanţeze exclusiv serviciile şi investiţiile de care beneficiază doar respectivii contribuabili.

În concluzie este o decizie asumată de a aşeza pe criterii şi principii corecte un serviciu public care poate fi eficient şi ieftin pentru populaţie aşa cum este majoritatea ţărilor din Europa. Şi nu în ultimul rând este o diecizie asumată de a nu lăsa de izbelişte peste 30.000 de braşoveni care mai beneficiază de acest sistem.

Un ziar (prost) de sport

Zilele trecute mi-a picat în mână un ziar de sport.  Nu pot spune că sunt un consumator de presă sportivă, dar nici nu o ignor. Urmăresc, de regulă, ştirile sportive. Mă uit pe prima pagină. Fotbal. Poze şi text de la meciul Dinamo – FC Vaslui. Merg mai departe. Pagina 2. Fotbal. Mai departe…tot fotbal. Ştiri despre Răzvan Lucescu, Gigi, Borcea şi evident Sandu şi Mitică. Alte pagini. Alte ştiri. Tot din fotbal. Bombele sexy cu care se încurcă fotbaliştii autohtoni, pariuri, blaturi şi arbitrii corupţi. Ajung la ultimele pagini. Ştiri, analize, cronici despre fotbal intern.

Nu găsesc nicăieri o ştire, măcar de coloană, despre unul din multele alte sporturi care se practică în ţara asta. Mă gândeam că voi găsi cel puţin câteva cuvinte despre fotbalul internaţional. Dar m-am înşelat.  Nu mă aşteptam să găsesc ceva despre campionatul indian de criket sau despre echipa fanion de polo călare din Singapore. Însă ceva ştiri despre alte sporturi credeam că pot afla.

Împachetez ziarul şi mă mai uit odată la numele publicaţiei – “Gazeta sporturilor”. SPORTURILOR….Care sporturi? Îl arunc la gunoi şi mă întreb pentru ce naiba l-am cumpărat. Îmi aduc aminte…pentru DVD –ul cu desene animate…

Strategie…cu “iepuri”

Orice manual de specialitate explică pe înţelesul tuturor una dintre cele mai simple strategii electorale. Vorbim aici de speţa locală în care miza este bătălia câştigării majorităţii în Consiliul Local. Cum partidul aflat la putere – să-i spunem generic PDL – este pe cale (potrivit sondajelor) să piardă alegerile locale şi implicit majoritatea în Consiliul Local în favoarea unei alte alte formaţiuni – să-i spunem generic USL, nu se poate aplica decât o singură strategie. Cei cărora am decis să le spunem PDL nu mai pot convinge electoralul să-i voteze astfel încât să aibă majoritatea. În acest moment “cheie” sunt aruncate în luptă aşa-numitele “cozi de iepure”. “Coada de iepure” sau “iepurele” este o momeală folosită în cursele de ogari pentru ca animalele să alerge pe pistă după o pradă falsă  spre deliciul spectatorilor.

Dar după cum spuneam “iepurii” intră în cursa electorală. Se trezeşte un anume cetăţean care locuieşte în Scheii Braşovului – să-i spunem Alexandru Petrescu – să-şi anunţe candidatura ca independent  pentru un loc în Consiliul Local. Foarte bine. E dreptul lui. De unde ia cei mai mulţi votanţi? De la nehotărâţi şi eventual USL!

Dar potrivit tuturor calculelor se pare că un singur iepure nu ajunge! Va fi lansat şi cel de-al doilea. Un alt cetăţean de bine din sânul comunităţii –haideţi să-i spuneam pur aleatoriu  Stoica Enache – îşi va anunţa candidatura pentru un loc de “independent” în Consiliul Local. Foarte bine. E dreptul lui. De unde ia cei mai mulţi votanţi? De la nehotărâţi şi eventual USL!

Miza este ca cei cărora le-am spus USL să nu obţină majoritatea în Consiliul Local. Dacă cei cărora le-am spus PDL nu pot avea majoritatea, atunci schema tactică spune că nimeni nu trebuie să deţină mult râvnita majoritate. În felul acest două voturi contează enorm şi ele pot veni de la “independenți”.

Oricum, orice asemănare cu nume, fapte sau personaje reale şi locale este pur întâmplătoare!

Profit de 100% pe spatele braşovenilor

Acum aproape un an scriam despre cum Primăria Braşov, prin politica dusă de Serviciul Administrare Pieţe, poate influenţa preţul produselor de pe tarabele din pieţele agroalimentare ale oraşului.

Zilele trecute aflăm că pieţele oraşului sunt o afacere profitabilă…pentru Primărie. Adică în anul 2011 s-a înregistrat un profit de 3,97 milioane de lei. Din taxele de ocupare a tarabelor, eliberarea de autorizaţii, redevenţe şi închirieri, serviciul pieţe a avut venituri de 7,14 milioane de lei. Tot acest profit este reflectat în cele din urmă în preţul produselor care sunt vândute în pieţe. De aici se desprind următoarele concluzii:

- taxele mari din pieţe determină creşterea preţurilor, dar în acelaşi timp aduc un profit însemnat Primăriei.

- braşovenii sunt cei care, în final, atunci când cumpără din pieţe contribuie la profitul Primăriei.

În mod firesc Primăria nu trebuie să facă profit din serviciile pentru comunitate. Dar nici nu trebuie să înregistreze pierderi. Primăria trebuie să dezvolte şi să sprijine servicii publice pentru comunitate, în interesul comunităţii fără a se comporta ca o societate comercială ce aleargă după profit. Municipalitatea se poate folosi de dreptul de a gestiona activitatea din pieţe pentru a crea cadrul prin care braşovenii să beneficieze de cele mai mici preţuri în pieţe. Iar modalităţile prin care poate face acest lucru sunt multe şi le-am mai dezbătut de-a lungul timpului.

Şi ca să nu mai lungim vorba …ţinând cont de profitul Serviciului Pieţe este evident că Primăria poate decide să scadă taxele din pieţele oraşului cu cel puţin 50%. O asemenea decizie va duce în mod evident la o scădere a preţurilor la tarabe şi ar permite şi serviciului să înregistreze un oarecare profit. Dar primăria Braşov este lacomă şi doreşte încasări foarte mari, iar braşovenii sun foarte împăcaţi cu soarta lor şi cu deciziile luate de Municipalitate!

“Politician şmecher”

Zilele trecute descind cu nevastă şi copii la magazinul Lidle de pe bulevardul Saturn. Am parcat între alte două maşini în apropiere de panoul imens care anunţa lumea că la magazinul cu pricina se găseşte aproape orice îţi doreşte sufletul. Cum unul dintre cele două autoturisme fusese parcat strâmb şi eu am fost obligat să-mi aşez maşina la fel de strâmb. Nevastă-mea a intrat în magazin, iar am rămas în maşină. La un moment dat, după vreo zece minute, în timp ce studiam foarte concentrat on line-ul, cineva mă întrerupe cu o bătaie în geam. Ridic privirea şi văd un tip la vreo 30 de ani, care îmi gesticula ceva şi arăta spre partea din spate a maşinii. Îi zâmbesc omului, deschid uşa şi privesc spre roata din spate, convins fiind că am făcut pană şi tipul, amabil, îmi atrage atenţia.

Dar nu reuşesc bine să scot capul că mă şi bombardează cu un tir de acuzaţii şi declamaţii referitoare la felul cum am parcat. Atunci observ că cel care parcase strâmb şi lângă care trăsesem eu, nu mai era. În locul lui, un Ford Focus argintiu, parcat regulamentar din care se dăduse jos tipul agitat. Mă uit la el şi încerc să-i explic liniştit că nu am făcut-o nici intenţionat şi nici din comoditate. Ci pur şi simplu pentru că am fost forţat de împrejurări. Şi mai mult decât atât, mă încadrasem totuşi pe un singur loc de parcare, între liniile trasate cu vopsea albă. Dar nu apuc să leg două propoziţii, că omul, pus pe harţă şi foarte revoltat îmi trânteşte:

- Ce bă, eşti şmecher că eşti politician!?

Ridic din sprâncene şi primul impuls este să-l înjur. Dar nu o fac! La un asemenea argument puternic nu încerc să-i dau nicio replică. Îl poftesc să-şi vadă de drum.

- Aşa se parchează, băi şmechere?, îmi mai aruncă el în faţă. Ce crezi că dacă eşti politician poţi să faci ce vrei!?

Stătea proţăpit lângă maşina mea, cu picioarele depărate, de parcă ar fi fost un jandarm ce trebuia să oprească singur galeria ultraşilor de la Steaua.

- Domnule…mergi în treaba dumnitale, l-am poftit eu. Văd că aţi putut parca probleme şi oricum erau destule alte locuri de parcare.

- Băi, nu mai fă pe şmecherul. Credeţi că dacă sunteţi politică puteţi să faceţi ce vreţi!?

Era clar că tipul avea ceva împotriva politicienilor, în general. Că era antisistem şi făcea parte din categoria cetăţenilor implicaţi care îşi doresc din tot sufletul schimbarea întregii clase politice. Revenirea obsesivă la întrebarea “Eşti şmecher că eşti politician?” m-a mai liniştit puţin din prisma faptului că era evident că omul nu avea nimic personal cu mine. Greutăţile traiului cotidian, tăierile de salarii, măsurile Guvernului şi criza mondială l-au făcut pe acest cetăţean să dezvolte o ură aproape viscerală faţă de orice reprezentat al clasei politice. Cred că opulenţa cu care m-am afişat în parcarea unui magazin de cartier, parcându-mi cu aroganţă Fiatul Panda, l-a îndreptăţit pe cetăţeanul nostru să mă catalogheze drept “politician şmecher”. Toate acestea mi-au trecut rapid prin minte şi am decis să pun capăt conflictului deschis în care mă aflam cu societatea civilă.

- Vezi-ţi domnule de drum şi lasă-mă în pace! I-am spus hotărât şi am închis portiera. L-am văzut că nu s-a dezamorsat atât de uşor. S-a îndepărtat cu paşi mari, dar a mai întors de câteva ori capul şi i-am citit pe buze că îmi transmitea tot felul de urări. Nu ştiu dacă toate erau de bine, dar cu siguranţă că erau constructive.

Îi este frică!

Primarului George Scripcaru a început să-i încolţească în suflet teama că nu este veşnic. Că există posibilitatea să nu mai câştige alegerile, să nu mai aibă majoritate, iar partidul pe care-l reprezintă să nu mai câştige alegerile în toamnă. Ideea mortalităţii….politice îşi face tot mai adânc simţită  prezenta în conştiinţa actualului primar.
Primul semn al acestui sentiment neplăcut este că în şedinţa Consiliului Local de luni se propune înfiinţarea funcţiei de “administrator public”. Acesta este un cetăţean – un tehnocrat – care se ocupă practic de administrarea oraşului. Pe modelul “city manager”-ului din Anglia. Potrivit legii, omul primeşte atribuţii şi delegări de competenţe în limitele pe care le stabileşte primarul.
Amănuntul care mă face să cred că lui Scripcaru a început să-i fie frică este că de această soluţie administrativă se vorbeşte de prin 2008. Ba chiar a fost prinsă într-o lege care modifică şi completează Legea Administraţiei Publice locale. Întrebarea absolut firească este – “De ce Primăria Braşov optează doar acum pentru administratorul public, în condiţiile în care municipii similare din ţară îl au de ceva vreme?”. Răspunsul: “Pentru că este an electoral şi pentru că lui Scripcaru îi este teamă că va pierde alegerile. Nu vrea să-şi mai asume răspunderea pentru unele decizii.”
Ţinând cont de faptul că o mare parte din activităţile curente ale oraşului – deszăpezire, întreţinere drumuri, salubritate, lucrări de infrastructură, reabilitare domeniu schiabil, administrare domeniu schiabil – sunt prestate de o singură societate, propun numirea patronului acelei societăţi în funcţia de administrator public.

Ce avem de învăţat de la vecinii noştri unguri?

Ungurii de peste graniţă, din ţara numită Ungaria, au fost printre primii care au dat startul la revolte în zona europeană. Era prin 2006 când  primul ministru de atunci a fost prins cu mâța-n sac sau mai exact spus cu cioara vopsită. A fost difuzată o înregistrare în care respectivul recunoştea că a minţit în campania electorală. Şi s-a declanşat nebunia. În Budapesta s-a instalat haosul. Televiziunea publică din Ungaria a fost devastată şi incendiată. Adică vecinii noştri s-au cam supărat pentru că au fost minţiţi. Şi pentru că premierul lor cu nume greu de pronunţat i-a minţit a pierdut alegerile.

Au venit la putere partidele de centru – dreapta. Cu un alt prim ministru. Unul cu un nume mai familiar-  Viktor Orban. Omul a trecut la modificat Constituţia şi şi-a cam pus bocancul pe grumazul “unei anumite părţi a presei”,  fapt ce a atras multe nemulţumiri. Şi iar manifestaţii de protest, violenţe, tot tacâmul. Ca să arate că poporul maghiar îl susţine, Orban a organizat o mare manifestaţie de susţinere care a adunat aproximativ 100.000 de oameni. A exploatat cu succes coarda sensibilă a ungurilor de pretutindeni – naţionalismul. Evident că nici opoziţia socialistă nu a stat cu mâna în sân. A trecut repede la organizarea unei contramanifestații, dar de protest, prin care acuză puterea de subjugarea presei.

Cu alte cuvinte…Constat că poporul român, vecin şi cu strânse legături istorice cu poporul maghiar, mai are foarte multe de învăţat. Noi nu ştim nici să protestăm aşa cum trebuie, dar nu ştim nici să ne arătăm susţinerea pentru cineva sau ceva. Ne face o plăcere aproape masochistă să băltim aşa, într-o stare de lâncezeală, să nu se asumăm nimic şi să aşteptăm ca alţii să facă ceva pentru noi. Eventual şi o revoluţie, dacă ne serveşte interesele!

Studenţilor braşoveni nu le place opoziţia

Citesc pe Mediafax un extraordinar comunicat de presă din partea asociaţiei studenţilor de la Universitatea Transilvania în care se explică care sunt motivele pentru care studenţii nu se alătură mişcărilor de protest. Că sunt manipulări politice, că ei sunt solidari cu cei care îngheaţă prin Piaţa Sfatului, că resping actele de violenţă. Dar că nu ies în stradă pentru că nenorociţii de politicieni vor să-i manipuleze şi să-i politizeze.
Nu ştiu dacă era nevoie să-şi justifice nonreacţia. Ştiu însă că în ultimii ani, coincidenţă sau nu, de vreo opt ani, studenţii braşoveni nu au nici o nemulţumire. Nici faţă de autorităţile locale, nici faţă de conducerea Universităţii şi nici faţă de măsurile ministrului Învăţământului sau ale Guvernului.
Întotdeauna această asociaţie condusă de unul a cărui nume nu l-am reţinut niciodată este foarte mulţumită. Studentul braşovean acceptă resemnat şi apatic majorări de taxe de cămin. Acceptă cu fruntea sus declasificarea universităţii în care învaţă şi nu are în general prea multe idealuri. Democraţie, totalitarism, respectarea Constituţiei sau statul de drept sunt noţiuni mult prea abstracte. Pentru ei e mai comod să stea la căldurică şi să emane câte un comunicat din când în când prin care să explice detaliat şi cu lux de amănunte nonreacţia şi apatia. De unde trag concluzia că studenţilor braşoveni le place mai mult, ca stare de fapt,  puterea decât opoziţia.

O capcană!?

Dacă iniţial lumea a ieşit în stradă într-o mişcare civică de susţinere a unei idei, a unui om, la ora aceasta nimeni nu mai vorbeşte nimic despre medicul Arafat, despre legea sănătăţii sau despre vreun act normativ. Vedem lupte de stradă, huligani, jandarmi, foc, tunuri de apă, gaze lacrimogene…haos.

Dacă mişcarea civică paşnică nu creşte în intensitate. Dacă nu devine puternică şi nu reuşeşte să intre în prime time ul televiziunilor de ştiri fără să devieze de la scopul iniţial, totul se pierde şi ne rămâne în memorie doar imaginea ciocnirilor. Din păcate am căzut cu toţii într-o capcană abil întinsă în care ceea ce era iniţial o mişcare civică se transformă în lupte de stradă violente care mai durează o zi sau două. Toată lumea uită şi se întoarce la treburile cotidiene. Rămânem doar cu imaginile haosului din Capitală. Bolovani aruncaţi, reporteri bătuţi şi jandarmi spitalizaţi. Şi cam atât. Totul se stinge încet şi sigur şi ne întoarcem la aceeaşi apatie şi nonreacţie caracteristică, precum şi la îndeletnicirea preferată – cârcotitul pe la colţuri.

Doctore, doar exilul te mai salvează!

Cocoţat pe muntele său de competenţă, profesionalism, simpatie, încăpăţânare şi notorietate, veneticul de Raed Arafat a avut neobrăzarea să-i spună atotputernicului, unicului, lui Zeus însuşi “Nu!”, “Nu e bine!” Acum, după ce Arafat  şi-a primit cuvenitul dos de palmă peste faţă, aştept cu maxim interes să aflu tot felul de amănunte picante despre activitatea sa profesională şi personală.

Probabil că poporul va fi înştiinţat despre averea dobândită de popularul doctor într-un mod mai puţin licit, despre licitaţii cu dedicaţie sau despre fonduri de stat scurse în tot felul de firme fantomă. Vom afla că palestinianul este exponentul mafiei din sănătate, răul din cauza căruia nu se însănătoşeşte sistemul. Vor apărea foşti colegi din studenţie care vor susţine cu tărie că era informator al Securităţii. Martori oculari vor certifica faptul că a violat o minoră, elevă la Jean Monet. Mai mult chiar, din ziarele de profil o să ştim că în realitate Arafat avea o viaţă dublă, o familie neoficială pe care o întreţinea cu banii câştigaţi la minister. Dovezile incontestabile despre faptul că Arafat a finanţat Hamasul  şi Al Qaeda, susţinute de stenograme şi înregistrări, vor fi difuzate pe postul naţional de televiziune.

La emisiuni de maximă audienţă – Acces Direct, Happy Hour – se vor prezenta foste amante ce vor dezvălui amănunte picante din viaţa intimă a doctorului. Copiii nelegitimi ai palestinianului vor cere în direct paternitatea. Ba chiar vor fi unii care vor afirma că Raed Arafat are porniri pedofile şi certe preferinţe homosexuale.

Aşa că îndrăznesc să afirm cu tărie că doar exilul îl mai poate salva pe doctorul Raed Arafat de zoaiele ce i se vor scurge pe capul pleşuv.

Cele cinci principii ale răului în administraţia Scripcaru

(Apel către braşoveni)

”Brașov, cel mai frumos oraș. Brașov, capitala verde. Braşovul, oraş de poveste.”

Dincolo de aceste sintagme de propagandă, Braşovul este un oraş guvernat în mod discreţionar şi autoritar de primarul George Scripcaru, vicepreşedinte la nivel naţional al PDL. Un oraş cu taxe mari, fără investitori, fără locuri de muncă, un oraş cu o administraţie profund coruptă, cu un sistem clientelar ce funcţionează pe bani publici doar pentru PDL. Braşovul este un oraş fără perspectivă, fără proiecte de anvergură, un oraş în care singurele investiţii sunt în asfalt, borduri şi flori.

După opt ani de mandat se poate constata că administraţia Scripcaru, bazată pe cinci principii ale răului funcţionează exclusiv în interesul său personal şi al celor care-i sunt apropiaţi.

1. CORUPŢIA. De la simplii pieţari la oameni de afaceri, toată lumea trebuie să plătească „zeciuiala” către persoane importante din administraţie. Chiar primarul Scripcaru este acuzat că a primit nu mai puţin de 30.000 de euro, mită pentru deschiderea unei pieţe. Şeful OPC Braşov, Ionel Spătaru a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru că a luat mită 60.000 de euro pentru redeschiderea unei pieţe de en gros din Braşov. Un alt caz care arată nivelul corupţie este cel al prefectului Ion Gonţea. Acesta este judecat într-un dosar în care este acuzat de fals intelectual şi uz de fals, iar mai nou numele său este implicat în dosarul luării de mită pentru redeschiderea pieţei din Stupini.Directorul DSV Braşov, Dorin Enache, cercetat în acelaşi caz împreună cu directori din Primăria Braşov. Directori de la Direcţia Judeţeană Vamală Braşov acuzaţi şi cercetaţi în dosare de corupţi şi trafic de carburanţi.

2. RISIPA. Banii publici sunt cheltuiţi fără discernământ pe investiţii care au rolul de agent electoral. Risipa banilor din bugetul local şi nu numai a atins cote inimaginabile la Braşov. S-au făcut împrumuturi de la bănci – aproximativ 15 milioane de euro - pentru achiziţionarea de autobuze în condiţiile în care se puteau accesa bani de la Uniunea Europeană. Se împrumută 12 milioane de euro pentru reabilitarea reţelei de distribuţie a agentului termic, cu toate că Uniunea Europeană ne pune la dispoziţie fonduri nerambursabile pentru un asemenea proiect. Nu mai puţin de 10 milioane de euro au fost risipite pentru resistematizarea intersecţiilor din oraş, în condiţiile în care s-au făcut patru lucrări de anvergură în fiecare intersecţie în loc de una singură, cum ar fi fost normal. Patinoarul supraevaluat de la 3 la 11 milioane de euro, florile care se schimbă de câte trei ori pe an în sensurile giratorii, bordurile înlocuite an de an şi multe altele ne arată că deşi în aparenţă Braşovul suferă schimbări în bine, cu banii cheltuiţi se puteau face cel puţin de două ori mai multe lucruri pentru comunitate.

3. INEFICIENŢA. Zeci, dacă nu chiar sute de milioane de euro, au fost îngropate în lucrări care nu au creat plus valoare. La Braşov nicio investiţie care să aducă bani înapoi la buget nu a fost pusă pe picioare în opt ani de mandat. An de an cheltuielile pentru întreţinerea oraşului cresc, administraţia se bazează doar pe taxele şi impozitele locale, fapt ce duce în mod firesc la creşterea dărilor, a presiunii pe cetăţeni şi mediul de afaceri local. Banii se duc pe asfalt, flori şi borduri în timp ce nicio mare companie nu găseşte motive de a investi în BraşovCET Braşov este în faliment, Regia de transport funcţionează pe pierdere, în pieţele oraşului lucrurile au scăpat de sub control – înţelegerile de tip cartel, producători puţini – afacerea ridicărilor de maşini care a adus prejudicii însemnate bugetului RAT.

4. DISPREŢUL FAŢĂ DE CETĂŢENI. În aproape opt ani de mandat primarul George Scripcaru s-a îndepărtat în mod constant de cetăţenii Braşovului. Plecând de la faptul că braşoveanul de rând nu mai are acces la o banală audienţă la primar, trecând prin simulacrul dezbaterii bugetului unde sunt chemaţi doar cei care nu au nimic de obiectat şi terminând cu lipsa consultărilor publice pe proiecte de importanţă, comunitatea braşoveană care contribuie cu taxe şi impozite, este văzută doar ca o sursă de venit la bugetul local.

Legea administraţiei publice locale arată foarte clar că forul deliberativ, adică Consiliul Local, dezbate, amendează şi aprobă proiectele de hotărâri. Ori în Consiliul Local Braşov rolul acestei instituţii a fost deturnat şi transformat în maşinăria de vot a primarului. Opiniile, propunerile sau iniţiativele consilierilor locali sunt ignorate fără argumente. Niciun proiect de hotărâre nu este dezbătut cu adevărat, iar consilierii locali care reprezintă în fapt opţiunile politice ale brașovenilor, sunt trataţi, indiferent din partidul din care fac parte, ca nişte marionete. După principiul cine nu e cu noi, nu contează, primarul George Scripcaru consideră că are un drept feudal asupra Braşovului şi a braşovenilor.

5. SISTEMUL CLIENTELAR. Este cel puţin ciudat faptul că în Braşov o singură firmă este abonată la toate marile lucrări pe bani publici. Asfaltarea, deszăpezirea, salubrizarea, întreţinerea drumurilor, realizarea tronsoanelor I şi II de ocolitoare, modernizarea şi administrarea domeniului schiabil din Poiana Braşov, toate sunt efectuate de o singură societate – Vectra.

Patinoarul supraevaluat a fost construit de firma unui consilier local PDL din Turda. Cartierele rezidenţiale de lux din Municipiul Braşov – construite pe terenurile Primăriei – au fost ridicate de „investitori” apropiaţi PDL. Publicitatea stradală a fost oferită unei societăţi conduse de apropiaţi ai primarului Scripcaru. Toaletele publice, transformate în cluburi şi cafenele, au fost oferite fără licitaţie oamenilor care sponsorizează PDL.

În mod evident, George Scripcaru a pus la punct şi a perfectat un sistem clientelar, bazat pe banii publici, a cărui funcţionare asigură atât finanţarea PDL Braşov cât şi a lui Scripcaru personal.

Lansez acest apel către braşovenii care nu doresc să vadă dincolo de spoiala cu iz electoral şi pe bani publici. Cred că trebuie să ne uităm şi la ce stă în spatele aşa-ziselor realizări ale primarului, la esenţa administraţiei publice locale ce a fost parazitată de interesele personale şi de grup. Este momentul să abandonăm principiul „A furat, dar a şi făcut…”şi să avem pretenţii mai mari de la cei în mâinile cărora ne încredinţăm destinul. Să nu mai permitem unei persoane, indiferent cum se numeşte şi de unde vine, să dispună discreţionar de banii publici. Este timpul să dovedim mai mult respect pentru noi, pentru bunurile comunităţii, pentru oraşul pentru care au trudit din greu părinţii şi bunicii noştri. Şi nu putem face toate acestea decât dacă ne implicăm, dacă luăm atitudine, dacă participăm la dezbateri şi dacă le cerem să ne consulte atunci când se trezesc luând decizii pentru noi şi copiii noştri.