Recent Posts

joi, 10 septembrie 2009

La mare, la soare...(III)

În ultima seară petrecută pe litoralul Mării Negre am decis să mâncăm la Neptun. Venus, unde eram noi cazaţi era deprimant după lăsarea întunericului. Aproape că nu mai vedeai ţipenie de om pe stradă. Puţinii turişti care mai rămăseseră în staţiune şi care nu aveau chef să bântuie prin alte locuri, se retrăgeau cuminţi în camere.
După cum spuneam, am ales Neptun şi am intrat în restaurantul Ancuţa. O spun din capul locului că nu recomand acest restaurant. De afară arată foarte bine. Terasă, lumini, feţe de masă curate şi aşa mai departe.
Servirea însă este execrabilă. După ce am cerut vreo două feluri de suc pe care nu le aveau, am dat şi comanda de mâncare. După exact o oră de aşteptat, un chelner cu privire tâmpă ne-a adus comanda. Mâncarea nu a fost bună. Cartofii ţărăneşti pe care-i comandasem nu prea aveau nimic ţărănesc în ei. Nu erau nici fierţi nici copţi. Jumătate cruzi, jumătate făcuţi. Am mâncat cam jumătate, am plătit – fără să lăsăm bacşiş – şi am plecat.
Pe drum către Venus ne-am oprit să cumpărăm două porţii de hamsii. Toată lumea ştie că hamsiile prăjite în ulei sunt mâncarea de bază pe litoral. Sunt ieftine, bune, iar dacă bagi şi o chiflă, chiar săţioase. La o terasă – chioşc i-am cerut bucătarului care era şi vânzător două porţii de hamsii la pachet. Omul era cam sictirit. I-am acordat circumstanţe atenuante pentru că era sfârşitul zile şi m-am gândit că este obosit. Ne-a cântărit în scârbă 200 g de hamsii pe o farfurie de plastic le-a pus într-o pungă şi ni le-a întins prin geamul gheretei. Mi-am adus aminte că vreau şi pâine.
- Daţi-mi şi o chiflă, vă rog!, i-am spus omului când îi întindeam banii.
Se uită la mine nervos, face o strâmbătură şi spune printre dinţi:
- De ce nu daţi domnule toată comanda la început!?
- Mă scuzaţi că v-am deranjat, îi spun privindu-l cu ochii mari prin gemuleţul deschis.
- Nu m-aţi deranjat...dar daţi toată comanda la început..., spune vânzătorul –bucătar după care se întoarce către o fată care îşi făcea de lucru în spatele lui.
- Dă-mi o chiflă de acolo.
O ia şi o trânteşte peste hamsii.
- Dacă deranjul este prea mare şi vă încurc foarte tare, nu este nici o problemă...nu mai iau nici hamsiile, îi spun omului.
- Nu e asta, domnule, dar daţi comanda fermă la început...că toţi faceţi aşa...nu ştiţi ce vreţi, mă apostrofează el.
Nu mai zic nimic. Consider că a mai continua un astfel de dialog ar fi fost echivalent cu încercarea de a descărca un camion de nisip cu o sită . În spatele meu, un bărbat uimit de schimbul de replici, se răzgândeşte şi se îndreaptă către alt loc de unde poate să-şi cumpere o porţie de hamsii fără să se enerveze din cauza unui vânzător idiot.

0 comentarii: