Recent Posts

duminică, 20 septembrie 2009

Trei motive pentru a părăsi România

Printr-un concurs de împrejurări ajung să stau de vorbă cu un cetăţean, căruia nu i-am reţinut numele, dar care era foarte supărat. Supărat pe politicieni, supărat pe primar, pe autorităţi, pe sistem, pe stat şi pe români în general. Nu am reţinut care ar putea fi originea supărărilor sale. Cert este că omul aprecia aproape orice, numai sistemul românesc şi pe cei care îl pun în operă nu. Îmi explică plin de patos că vrea să vândă tot şi să plece din ţară. Să nu mai audă niciodată de România şi de români. Se lansează într-o expunere verbală a posibilelor locaţii în care să domicilieze

- Brazilia, 50 km de capitala Rio de Janeiro, casă cu etaj, 5000 de metri pătraţi, plajă privată – 15.000 de dolari. Porto Rico, 30 km de capitala San Juan, 15.000 de metri pătraţi cu plantaţie de banenieri şi cocotieri, plajă privată – 30.000 de dolari. Ungaria, 15 km de graniţa cu România, casă cu etaj şi teren de 1000 de metri pătraţi – 40.000 de euro. Ce părere aveţi?

Dau din cap aprobator, semn că-l cred pe cuvânt. Se uită insistent la mine. E clar că aşteaptă mai mult, drept pentru care primul lucru ce îmi vine în minte este să fac o scurtă şi inutilă comparaţie cu preţurile de la noi din ţară. Ceăţeanul se declară sadisfăcut. E mulţumit că şi-a atins scopul după care trece la cel de-al doilea argument puternic pentru care vrea să părăsească ţara.

- La noi, la români, de mic copil eşti învăţat să furi şi să minţi. Chiar şi părinţii cu cele mai bune intenţii îşi învăţa aşa copii. Este în sângele nostru, suntem nativi nişte hoţi şi nişte mincinoşi. Nu mă credeţi!? Vă dau cel mai simplu exemplu. Poezia „Căţeluş cu părul creţ”!

Începe aşa: „Căţeluş cu părul creţ/Fură raţa din coteţ”. Adică nu se mulţumeşte cu porţia de mâncare primită de la stăpâni, nu munceşte nimic în plus, dar vrea mai mult. Şi atunci, din primele versuri copilul devine atent şi întreabă: „Mamă ce înseamnă că fură?”. Şi mama îi explică: „A fura înseamnă a sustrage, a lua ceva ce nu-ţi aparţie, a mangli, a ciordi, a subtiliza, a câştiga ceva fără muncă”.

După care urmează un alt vers plin de învăţăminte: „Şi se jură că nu fură/Dar l-am prins cu raţa-n gură”. Adică după ce că fură, mai şi minte. Copilul întreabă pe bună dreptate de ce nu spune adevărul şi i se explică faptul că nu vrea să fie pedepsit.

„Şi cu oul în buzunar/Hai la Sfatul Popular”. Cu alte cuvinte, dacă fapta nu ar fi avut circumstanţe agravante, adică dacă s-ar fi limitat la a fura doar raţa, poate că ar fi scăpat nepedepsit. Dar pentru că s-a calicit şi la ou, atunci nu mai scapă de pedeapsă.

Mă uit la el cu privire cam tâmpă. Sunt puţin bulversat de inerpretarea arhicunoscutei poezioare care după părerea mea era la fel de inocentă ca şi copii cărora îi este destinată. Omul face o scurtă pauză, mai trage un fum din ţigară. Îşi savurează din plin efectul produs asupra persoanei mele. Se decide să-mi dea lovitura de graţie.

- Şi încă ceva domnule...Ne tot fălim că suntem mari şi tari, că am învins în bătălii şi că cine suntem noi românii. În afară de pârjolit recoltele şi otrăvit fântânile nu ştim alceva. Ne dăm mari patrioţi! Spuneţi-mi o mâncare tradiţională românească!

- Sarmalele, spun cu jumătate de gură.

- Greşit! Origine turcească.

- Mititeii, mai fac eu o încercare.

- Greşit! îmi zâmbeşte superior. Se găsesc peste tot în Balcani. Îşi au originea în Serbia, dar se găsesc şi în Grecia şi Turcia. Vezi domnule! Nici măcar mâncare tradiţională nu avem!

9 comentarii:

Anonim spunea...

S-au rafinat si metodele de autodiscreditare, heheh. Stiam ca in Miorita se complota de zor sa-i suteasca oile ciobanului moldav si sa-l ucida cu singe rece plus bestialitate; sa-l violeze cu multiple lovituri de cutit, ca la stirile de la ora 5.

Acum si tu, catelusul nostru cu
parul cel cret? Mars de aici, potaie purtatoare de pacate seculare, ca induci poporul in oroare, prin faptele tale reprobabile.

Ma opresc din comentat ca ma uhhuuummfla rihiiisu.

Marius Ola spunea...

Are şi omul dreptatea lui:)
"Căţeluş cu părul creţ" avea şi ea moaralitatea ei. Până şi pot a fost prinsă şi dusă la judecată. Porblema este oarecum actuală. Cei care fură nu sunt prinşi şi nici judecaţi, dacă printr-o minune se întâmplă prima parte. Mai mult, exemplul celor care fură, la vârf, este luat şi de aşti mai mici. Doar potăile sunt prinse şi judecate.

Răzvan Ionuţ Dobrică spunea...

Mămăliga nu se găsește oare doar la noi?

razvan popa spunea...

@Răzvan Ionuţ Dobrică
Naiba ştie...oricum porumbul şi cartoful au ajuns în Europa după descinderile lui Columb în Lumea Nouă, adică după 1492, iar la noi doar prin secolul XVII. Înainte de asta se folosea un soi de mămăligă, dar din mei, nu din porumb.

Sorin Vlad spunea...

@ Razvan Ionut dobrica
@ Razvan Popa

La site-ul pe care-l dau la Adresa URL gasiti Enciclopaedia sfintei mamaligi, din care spicuiesc:
"The source of polenta's reputation for lengthy and laborious cooking lies in its Italian roots, its history of being cooked over a wood fire in a central hearth or on a wood stove"
Asadar, bietul om avea dreptate, nu prea am inventat noi vreo papa bun. Dar vorba lui R.A. Roman, le-am perfectionat teribil. In plus, nici francezii nu au inventat rata cu mango, au adus-o din macao si... exemplele pot continua. Cit am urmarit canale culinare, singura mancare sigur originala era banana la protap facuta prin Jamaica. Asa ca, sa emigram :D

razvan popa spunea...

@Sorin Vlad
Corect...ne putem face bagajele.

Anonim spunea...

i-ai explicat omului, lăsând gastronomia la o parte, că Brazilia îşi are capitala în altă parte? sau nu mai conta?

Dani G

razvan popa spunea...

La debitul verbal pe care îl avea...nici nu mi-a trecut prin cap să-l corectez. Adevărul este că nici măcar nu nu m-am gândit la asta atunci

DilekSzoro spunea...

si totusi Razvan la cat patos a zis omul acea poezie nu se putea sa nu i dai dreptate, adu-ti aminte ca l-ai parobat ...cat despre mancare , noroc cu soferul care ne-a lamurit ! nu?