Colegii de salon

În salonul de la spital unde am fost „cazat” se mai află două persoane. Un domn la vreo 45 – 50 de ani, mic de statură, grăsuţ cu părul foarte creţ pe care îl cheamă Farkas. Locuieşte în Codlea şi lucrează la o firmă care produce utilaje pentru debitarea lemnului. Are o Skoda Fabia cu care vara asta a făcut un tur prin Europa. Omul nu se uită la politică pentru că îl enervează şi cam suferă cu tensiunea. Nici măcar la vot nu vrea să meargă din acealşi motiv – se enervează şi nu are încredere în nici un politician, nici măcar în cei de la UDMR. Drept pentru care preferă să se uite la documentarele de pe Animal Planet. Cât a stat el în spital am învăţat pe de rost întreaga grilă de programe a postului cu animale. A fost primul dintre noi care a plecat acasă, dar nu-l invidiez deloc. Are Hepatită C.
Cel de-al doilea locatar al salonului este Ionuţ. Un băiat de 28 de ani care iubeşte din toată fiinţa lui manelele. Atunci când suna telefonul mobil întreg salonul se umple de acordurile unei melodii ale lui Guţă (sau o fi Florin Salam) care se tânguie că a plecat de acasă şi duşmanii îl urmăresc. În rest îşi ocupă mai tot timpul agăţând gagici pe chat – uri şi vorbind cu ele la telefon. Astăzi e tare fericit că una dintre proaspetele lui achiziţii îl va vizita la spital. Mă bucur în sinea mea pentru că în sfârşit pot să schimb canalul de la televizor, de pe Taraf pe orice altceva – prefer Antena 3. În rest, Ionuţ este un băiat ok. Foarte ataşat de mama lui, probabil pentru că îl ţine acasă şi nu-l trimite la muncă, visează să plece cât mai curând la fratele lui stabilit Noua Zeelandă. Mi-a povestit o mare parte din viaţa lui, dar nu este extrem de interesantă ca să o consemnez. Mai adaug doar că e de 2 sptămâni aici, mai stă încă una şi probabil va pleca odată cu mine acasă, ceea ce este un lucru bun pentru că am televizor până atunci. Are Hepatită B.