Presa e vinovată

După ce la sfârşitul săptămânii trecute TVS Holding şi Gazeta de Transilvania au tratat ceva mai atent subiectul hranei şi a igienei în spitale – în speţă Spitalul de Boli Infecţioase, a şi început agitaţia.
Sâmbata dimineaţa, pe la 7.30, au năvalit în salon, ca de obicei, infirmierele responsabile cu curăţenia. Mă frec la ochi, oricum nu mai era rost de dormit şi mă ridic să-mi fac toaleta de dimineaţă. După ce termin, mă aşez cuminte în pat şi aştept micul de jun. Nelipsita pâine cu margarină şi marmeladă îmi este servită împreună cu porţia zilnică de franzelă.
După ce aşează farfuria pe masă, infirmiera nu pleacă, aşa cum făcea de obicei. Se uită la mine de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Mă uit şi eu la ea şi nu ştiu ce zic. În cele din urmă femeia, cam la 40 de ani, cu un par făcut permanent după veghea metodă, dar cu dinţii din faţă lipsă îmi pune o întrebare încuietoare:
- Nu aţi auzit!?
- Nu. Ce să aud?- îi răspund deloc prefăcut pentru că nu auzisem nimic.
- Au dat la televizor despre mâncarea de aici şi despre cum e servită, îmi destăine ea marele secret.
Deşi văzusem materialul la tv fac pe uimitul. Aşa de amorul artei pentru că oricum mă plictiseam în spital.
- Şi ce au spus?, întreb eu.
- Ah! Au zis foarte bine. Păi nu este normal ca eu care spăl bude pe toată secţia să vin după aia să dau de mâncare la bolnavi...Pentru asta e îngrijitoarea...ca să spele pe jos. Eu le-am spus...dar pe noi nu ne ascultă nimeni. Că spun că nu avem şcoală! Dar avem şi noi ceva clase...că doar nu suntem analfabete. Şi ne-au tăiat şi sporurile, iar la asistente şi medici şi-au pus sporuri de 100%. Pe vremuri aveam un director care dădea mâncare bună...şi dădea şi supliment între mese...dar acum...Ar fi foarte bine să vină un control să putem spune şi noi ce ne doare ....că dacă spunem la conducere ...ne raspunde că putem pleca în altă parte dacă nu ne convine...Au fost zile când le-am adus noi mâncare la unii bolnavi de acasă...Cădeau din picioare de foame...
Mă uit la biata femeie şi nu îmi vine să cred cum a reuşit să dea din ea, dintr-o singură suflare, toată această tiradă. Poate că are dreptate. Nu vreau să o contrazic. Dar tot nu pot să înţeleg de ce de mai bine de 10 zile de când sunt aici nu s-a deranjat nimeni să-mi schimbe aşternuturile. Infirmiera ştirbă mai îmi spune că totul a pornit de la un pacient care a anunţat televiziunea, după care se întoarce şi pleacă în treaba ei.
Ceva mai târziu apare şi asistenta care ne aduce pastilele (albe, roz, maro...). O doamnă aproape de pensionare pe faţa căreia se vedea că asta a fost meseria ei o viaţă întreaga şi acceptă sistemul aşa cum este el ....prost. Mă vede cu butonând la calculator şi îmi spune cu glas mieros:
- Am auzit că cineva a trimis o sesizare la televiziune.
- Da am auzit şi eu, îi răspund şi îmi văd mai departe de treaba mea.
De data asta atacul vine frontal:
- Dumneavoastră aţi fost?
Mă uit la ea şi mint cu neruşinare:
- Nu doamnă. Nu eu am fost.
Evident că nu cred că am reuşit să o conving aşa îmi mai aruncă una:
- Lucrul cu oamenii este foarte dificil. Niciodată nu reuşeşti să-i împaci pe toţi, după care pleacă să împartă pilule şi altora.
Câteva zile mai târziu deja am simţit schimbările. Infirmiera care spală pe jos nu mai serveşte masa. Cea care aduce farfuriile este o altă infirmieră care a fost pusă să se îmbrace în alb. Toată lumea are ecusoane cu numele şi prenumele. Mâncarea este la fel de proastă, dar porţia de carne – pentru cei care au voie – a crescut cam cu 2 – 3 cm. Aşternuturile tot nu le-au schimbat. Ciorba se seveşte din aceeaşi găleată zincată, iar jumătatea de franzelă e primită la fel, dimineaţa pentru toată ziua.
Infirmiera fără dinţii din faţă este în continuare nemulţumită pentru că în opinia ei nu s-a schimbat nimic. Ba mai mult, cei cu controlul, în loc să vină pe secţii să asculte ce au de spus oamenii şi personalul de serviciu s-au dus doar la birorui.