Presa naşte "monştrii"

S-a gândit cineva vreodată până unde poate merge dispreţul faţă de masa amorfă, pe care hoarda de politicieni o numeşte din patru în patru ani alegători? Vă spun eu că dispreţul unei mari părţi a politicienilor nu are limite. Dar în acelaşi timp am constatat că şi dispreţul pe care-l afişează o parte a presei este cel puţin egal cu cel al categoriei mai sus menţionate. Iar atunci când interesele politicienilor îşi dau mâna cu cele ale presei (după umila mea părere interesele presei şi ale politicului trebuie să fie total diferite) rezultă anomalii cum rar se pot vedea.
Dar pentru a fi foarte bine înţeles o să vă dau un exemplu de hidoşenie a unui sistem putred şi găunos.

O doamnă, reporter de teren pe domeniul politic – administrativ la un cotidian local, este în acelaşi timp şi purtător de cuvânt al Instituţiei Prefectului. Este angajată cu jumătate de normă. Acum nu ştim exact unde este angajată cu jumătate la normă, la ziar sau la Prefectura? Oricum nu are importanţă. Ne putem imagina cum se desfăşoară o zi de lucru a respectivei doamne. Dimineaţa se trezeşte ziarist. Ajunge în redacţie, participă la şedinţa de sumar şi pleacă pe teren. Ajunge la Prefectură, iar după ce păşeşte în instituţie se dă de trei ori peste cap şi pînă să-şi dea seama jandarmul de serviciu se transformă în purtător de cuvânt. Urcă scările, ajunge la uşa biroului, se dă din nou peste cap şi devine iar ziarist. Ciocăne la uşă şi tot ea strigă: „Intră”. Deschide uşa şi înainte de a ajunge la birou se rostogoleşte iarăşi şi se transformă în purtător de cuvânt. Se aşează la birou şi începe să-şi dicteze informaţiile de maxim interes. După aceea concepe un comunicat de presă despre extraordinara activitate a Instituţiei pe care o reprezintă şi îl trimite la toată presa braşoveană. Încheind ziua de lucru îşi strânge lucrurile, se mai dă de trei ori peste cap pentru a se transforma în ziarist şi fuge repede în redacţie pentru a scrie informaţiile obţinute, precum şi despre comunicatul de presă.

Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar îmi pare o bătaie de joc la adresa puţinilor locuitori ai acestui oraş, care mai au tenacitatea de a mai citi ziare locale. Este ca şi cum un poliţist de la secţia 3 ar fi ziua poliţist, iar noaptea hoţ din apartamente. Iar prima lui grijă a doua zi ar fi să-l prindă pe hoţul care în noaptea precedentă a prădat două apartamente.