Reportofoanele ambulante

Cum îmi petrec cea mai pare din zi între cei patru pereţi ai salonului din spital, încerc să-mi omor timpul cu diferite chestii. Printre care şi cititul. Citesc când dintr-o carte, când din ziare, când de pe bloguri.

Am constatat, deşi aveam o idee asupra acestui fapt, că presa (şi aici mă refer exclusiv la ziarele din Braşov) nu mai este nici pe departe aşa cum o ştiam eu. Pe vremea mea – spun aşa ca să mă dau mare – între ziarele locale era o oarecare concurenţă. Fiecare se zbătea să publice cât mai multe informaţii pe care concurenţa nu le avea. Subiecte pe care le ţineau ascunse până în ultimul moment, erau documentate discret pentru ca celelalte publicaţii să nu le afle şi să le arunce în piaţă înaintea lor sau chiar în aceeaşi zi. Conferinţele de presă erau folosite ca bază de plecare pentru eventuale anchete sau reportaje. Era o concurenţă reală în care se punea accent în egală măsură atât pe calitatea şi acurateţea informaţiei cât şi pe cea a scrisului. Pe vremea aceea se făceau reportaje şi fiecare încerca subiecte cât mai inedite şi abordări din cele mai diferite. Ba chiar pot spune că se făceau şi anchete de presă, unele dintre ele chiar de impact.Cei care au ani buni pe presă în spate ştiu foarte bine despre ce vorbesc.

Din păcate sau din fericire – depinde din ce parte priveşti – lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Şi nu s-au schimbat în bine. Nu aş vrea să se supere pe mine foştii colegi de breaslă, pentru că nu este neapărat vina lor, dar ziariştii din Braşov (fac din nou precizarea că vorbesc doar de presa scrisă) au devenit nişte simpli scribi. Nişte reportofoane ambulante care înregistrează şi mai apoi reproduc informaţiile, de multe ori fără nici o valoare, servite cu generozitate la conferinţele de presă. Sunt ani de zile de când nu am văzut o anchetă sau o dezvăluire de presă. Şi cam tot atâta timp a trecut de când nu am mai citit un reportaj adevărat. Singurele reportaje care au mai fost publicate sunt cele pe care Alghi, împreună cu echipa, le-a făcut la Monitorul de Braşov, cu care au plecat la Braşoveanul – publicându-le şi acolo cu unele modificări – cu care s-a întors la Monitorul Expres şi pe care mai apoi le-a luat la TexPlus. Aceleaşi idei, aceleaşi teme rescrise. Anchetele nici nu mai intră în discuţie. Este ca şi cum am vorbi despre România care lansează o navetă în spaţiul cosmic pentru a construi o staţie orbitală de pe care să se pregătească aselenizarea şi realizarea unui prim avanpost pe Lună.

Astăzi este suficient să iei un singur ziar, pe care îl parcurgi mai repede decât un tabloid, pentru că aceleaşi informaţii le găseşti în toate. De parcă ar fi nişte buletine statistice, publicaţiile din Braşov scriu constant şi repetat despre datoriile la finanţe ale firmelor din oraş (întotdeauna aceleaşi), numărul şomerilor, realizările grandioase ale Primăriei şi Consiliului Judeţean, crime, accidente şi propoziţiile politicienilor de la conferinţele de presă. Totul sec, fără valoare şi fără conţinut. Ba chiar aş propune ca studenţii la jurnalistică de la facultăţile din ţară, în loc să studieze toate tâmpeniile care nu au nici o legătură cu jurnalistica, să se aplece asupra unui studiu de caz: Un ziar de largă circulaţie din Braşov, publică aproape în fiecare zi câte o ştire amplă despre punerea în posesie şi aplicarea legilor fondului funciar de către subprefect. Mai bine ar stabili o rubrică permanentă.

De aici rezultă şi frustrările şi lehamitea ziariştilor locali, dar şi căutările lor permanente de a găsi debuşeuri, în special în newmedia (bloguri), unde publică informaţii pe surse şi materiale – unele chiar interesante - care sunt strict interzise în ziarele la care lucrază. Să fie foarte clar că nu îi consider pe ei vinovaţi. Nu sunt decât nişte victime ale sistemului. Nu sunt vinovaţi nici cei care oferă cu generozitate sume considerabile din banii publici pentru ca ziarele să tacă. Principala responasibilitate o poartă patronii de presă din Braşov care se lasă mituiţi sau/şi santajaţi mai rău decât amărâţii despre care scriu că primesc pomeni electorale. „Pomenile” pe care le primesc ei, din bugete publice, sunt pe durata unui întreg ciclu electoral.

Este clar că atât timp cât ziarele locale vor trăi exclusiv din banii publici de la Primărie şi Consiliul Judeţean, nu va exista concurenţă şi nici presă scrisă adevărată în Braşov.