Recent Posts

miercuri, 15 octombrie 2008

Reportofoanele ambulante

Cum îmi petrec cea mai pare din zi între cei patru pereţi ai salonului din spital, încerc să-mi omor timpul cu diferite chestii. Printre care şi cititul. Citesc când dintr-o carte, când din ziare, când de pe bloguri.

Am constatat, deşi aveam o idee asupra acestui fapt, că presa (şi aici mă refer exclusiv la ziarele din Braşov) nu mai este nici pe departe aşa cum o ştiam eu. Pe vremea mea – spun aşa ca să mă dau mare – între ziarele locale era o oarecare concurenţă. Fiecare se zbătea să publice cât mai multe informaţii pe care concurenţa nu le avea. Subiecte pe care le ţineau ascunse până în ultimul moment, erau documentate discret pentru ca celelalte publicaţii să nu le afle şi să le arunce în piaţă înaintea lor sau chiar în aceeaşi zi. Conferinţele de presă erau folosite ca bază de plecare pentru eventuale anchete sau reportaje. Era o concurenţă reală în care se punea accent în egală măsură atât pe calitatea şi acurateţea informaţiei cât şi pe cea a scrisului. Pe vremea aceea se făceau reportaje şi fiecare încerca subiecte cât mai inedite şi abordări din cele mai diferite. Ba chiar pot spune că se făceau şi anchete de presă, unele dintre ele chiar de impact.Cei care au ani buni pe presă în spate ştiu foarte bine despre ce vorbesc.

Din păcate sau din fericire – depinde din ce parte priveşti – lucrurile s-au schimbat în ultimii ani. Şi nu s-au schimbat în bine. Nu aş vrea să se supere pe mine foştii colegi de breaslă, pentru că nu este neapărat vina lor, dar ziariştii din Braşov (fac din nou precizarea că vorbesc doar de presa scrisă) au devenit nişte simpli scribi. Nişte reportofoane ambulante care înregistrează şi mai apoi reproduc informaţiile, de multe ori fără nici o valoare, servite cu generozitate la conferinţele de presă. Sunt ani de zile de când nu am văzut o anchetă sau o dezvăluire de presă. Şi cam tot atâta timp a trecut de când nu am mai citit un reportaj adevărat. Singurele reportaje care au mai fost publicate sunt cele pe care Alghi, împreună cu echipa, le-a făcut la Monitorul de Braşov, cu care au plecat la Braşoveanul – publicându-le şi acolo cu unele modificări – cu care s-a întors la Monitorul Expres şi pe care mai apoi le-a luat la TexPlus. Aceleaşi idei, aceleaşi teme rescrise. Anchetele nici nu mai intră în discuţie. Este ca şi cum am vorbi despre România care lansează o navetă în spaţiul cosmic pentru a construi o staţie orbitală de pe care să se pregătească aselenizarea şi realizarea unui prim avanpost pe Lună.

Astăzi este suficient să iei un singur ziar, pe care îl parcurgi mai repede decât un tabloid, pentru că aceleaşi informaţii le găseşti în toate. De parcă ar fi nişte buletine statistice, publicaţiile din Braşov scriu constant şi repetat despre datoriile la finanţe ale firmelor din oraş (întotdeauna aceleaşi), numărul şomerilor, realizările grandioase ale Primăriei şi Consiliului Judeţean, crime, accidente şi propoziţiile politicienilor de la conferinţele de presă. Totul sec, fără valoare şi fără conţinut. Ba chiar aş propune ca studenţii la jurnalistică de la facultăţile din ţară, în loc să studieze toate tâmpeniile care nu au nici o legătură cu jurnalistica, să se aplece asupra unui studiu de caz: Un ziar de largă circulaţie din Braşov, publică aproape în fiecare zi câte o ştire amplă despre punerea în posesie şi aplicarea legilor fondului funciar de către subprefect. Mai bine ar stabili o rubrică permanentă.

De aici rezultă şi frustrările şi lehamitea ziariştilor locali, dar şi căutările lor permanente de a găsi debuşeuri, în special în newmedia (bloguri), unde publică informaţii pe surse şi materiale – unele chiar interesante - care sunt strict interzise în ziarele la care lucrază. Să fie foarte clar că nu îi consider pe ei vinovaţi. Nu sunt decât nişte victime ale sistemului. Nu sunt vinovaţi nici cei care oferă cu generozitate sume considerabile din banii publici pentru ca ziarele să tacă. Principala responasibilitate o poartă patronii de presă din Braşov care se lasă mituiţi sau/şi santajaţi mai rău decât amărâţii despre care scriu că primesc pomeni electorale. „Pomenile” pe care le primesc ei, din bugete publice, sunt pe durata unui întreg ciclu electoral.

Este clar că atât timp cât ziarele locale vor trăi exclusiv din banii publici de la Primărie şi Consiliul Judeţean, nu va exista concurenţă şi nici presă scrisă adevărată în Braşov.

8 comentarii:

Anonim spunea...

"Nu aş vrea să se supere pe mine foştii colegi de breaslă, pentru că nu este neapărat vina lor, dar ziariştii din Braşov (fac din nou precizarea că vorbesc doar de presa scrisă) au devenit nişte simpli scribi."...
...de ce numai presa scrisa? Ti se pare ca trusturile audio-video-online patrone de cartoanele locale se dau de ceasul mortii sa faca altfel de anchete in afara de spionaje penibile pentru discreditarea patronului advers de la trustul concurent?

Răzvan Popa spunea...

Nu. Dar la ceea ce numeşti tu "trusturile" audio - video - online (fie vorba între noi e cam mult spus trusturi. Eu le-aş numi posturi locale de radio si tv)se mai strecoară şi câte un reportaj draguţel (am vazut cu ochii mei). Cât despre anchete, la tv este destul de complicat să documentezi şi să faci o anchetă pentru că pentru că puterea televiziunii stă în imagini....imaginea bate cuvântul

Ovidiu Eftimie spunea...

Ziarele braşovene sunt ultimii coloşi industriali. Demenţa asta cu aceleaşi ştiri ţine, în general, de şefii de redacţii care sunt obsedaţi ca nu cumva ceilalţi să dea un căcat de ştire dintr-o conferinţă şi tu să n-o dai. Cred că ştii despre ce vorbesc. Nici un ziar de Bv nu se raportează la cititorii săi (bă, ce vrea lumea să citească) ci la celelalte ziare: Oaaa, a dat TEX-ul cu Postolachi şi noi la MEX nu? Să tăiem capul redactorului. În loc să premieze materialul deosebit, cel pe care cititorii îl apreciază (asta se poate observa mai nou prin accesările de pe online) şefuţii de ziare se mulţumesc să pedepsească greşeala.

De-aia-s coloşi, nimeni nu caută inovaţia iar jurnaliştii preferă să-şi păzească curul, să nu se trezească cu o penalizare. N-aş da nume, dar când nici subordonaţii nu-ţi citesc editorialele, ce fel de redactor şef eşti tu, la liderul de piaţă. Valabil şi pentru MEX, GT sau BZB.

În ceea ce priveşte aşa zis-a presă audio TV din Braşov, ştirile radio sunt în proporţie de 80% preluări din ziare, iar cele TV cam 50%. Totuşi, acolo e concurenţă mai mare, poate şi de-aia mai scapă câte-un reportăjel simpatic.

Răzvan Popa spunea...

Absolut corect. Şi de aici şi lipsa de oameni de prin presa scrisă. Nu vezi ca nimeni nu mai vrea să scrie la ziar. Pe lângă faptul că sunt plătiţi foarte prost nu au nici cea ma mica sadisfactie profesionala. A mai vazut cineva feţe noi pe la ziare? Nu!

Şi nici nu au cum să se raporteze la cititori pentru că pe ei nu-i susţin vânzările, ci pomana de la Primărie şi CJ. Aşa că ei se strofoaca mai mult să nu-i deranjeze pe Georgică şi Căncescu.

Anonim spunea...

Draga Razvane, n-am vorbit de mult, dar ma simt obligat sa-ti raspund la mica rautate cu „reportaje preluate de la o publicatie la alta”.
Chiar si in ziua de azi am niste arhive foarte consistente cu textele din ziarele pe care le-am condus. Si nu ma voi feri niciodata sa refolosesc informatiile si mai ales ideile din marea mea colectie de CD-uri.
La fiecare publicatie, insa, numarul de reportaje absolut noi a fost consistent, lucru usor de dovedit la biblioteca, in colectiile de publicatii. Imi aduc aminte de doua dintre ele, foarte-foarte tari, scrise de Bianca. Unul cu dictatorul din Turkmenistan, parca, si altul cu buncarul lui Hitler.
In plus, genul asta de presa, cu articole mari,e din ce in ce mai putin cultivat, chiar si in presa cotidiana occidentala. Au aparut (si o sa apara si la noi), mai nou, asa-numitele mcpaper, ziarele cu informatii scurte, consumate la colt de strada, asemeni hamburgerilor de la McDonald's.
Alta e problema presei locale, in general, nu doar a celei scrise: lipsa de profesionalism. Iar profesionalism inseamna o sumedenie de tehnici si abilitati prin care sa reusesti „sa te raportezi la cititorii tai”, asa cum a identificat ff corect Ovidiu. Iar asta numai noi o putem repara.
Degeaba ne plangem!

Răzvan Popa spunea...

Recunossc că a fost o răutate din partea mea, dar eu am vrut să arăt că exceptând reportajele care s-au făcut acolo pe unde ai trecut, cu îmbunătăţirile de rigoare, nu s-a mai făcut altceva.
Pe de altă parte cred că tu cunoşti foarte gândirea dezastroasă a şefilor de ziare din Braşov. De aici rezultă şi lipsa de profesionalism a celor care urmând exemplul şefilor îşi bagă şi ei picioarele în meseria asta.

Anonim spunea...

Sunt de acord cu ceea sustine Razvan si Ovidiu, cu mici retusuri as spune eu. Intr-adevar a devenit un calvar sa activezi in presa scrisa. Oricat de important ar fi articolul, apare sau nu pe prima pagina, acesta nu este premiat. Nici macar un "bravo". Practic ziaristul nu este incurajat sa faca asa ceva, din contra, mai e si constrans. In schimb, daca cumva ai ratat vreo stire, pe care un alt ziarist si-a documentat-o (deci e meritul lui) ti se spune sec: vezi ca risti o penalizare. Ce anchete sa faci? Daca afli ceva si ai pus doua-trei intrebari in stanga si dreapta, deja s-a sunat la redactie sa se faca presiuni. Si ti se mai atrage si atentia ca tu nu esti pus acolo sa gandesti, ci doar sa executi. Asta este presa libera din Brasov:))))Pana nu se va schimba mentalitatea redactorilor sefi si cea a patronilor, ziaristii sunt simpli pioni pe o tabla de sah.

Anonim spunea...

zici ca e la inchisoare. iar cu ziarul cam asa e ...majoritatea celor de scandal au ce are cancan.